Creative Stuff

Emiratele Arabe Unite, viziune si extravaganta 09-10-2013


Zgarie-norii plutitori isi fac loc in vecinatatea cladirilor ponosite, iar navele mari de croaziera impart Golful Persic cu barcile pescaresti din lemn. Un tinut arid, asemenea planetei Dune a lui Frank Herbert, in care mirodenia pentru care multi sunt dispusi sa plateasca pretul suprem nu e altceva decat petrolul...

Cu mai bine de o jumatate de secol in urma, de-a lungul coastei Golfului Persic isi duceau viata, de pe-o zi pe alta, pescarii si cautatorii de perle. In anii `40, petrolul avea sa schimbe cursul istoriei. Casele care stateau sa se darame s-au preschimbat in cladiri futuriste gratie unor seici care nu s-au lasat prinsi in mirajul aurului negru si au intocmit un plan de rezerva, care sa le asigure un trai bun si dupa epuizarea resurselor naturale. Conducatorii au pariat totul pe o singura carte: turismul, o miza care avea sa aseze Emiratele Arabe Unite printre tarile cele mai dezvoltate ale lumii.

Plaje artificiale, sporturi extreme si… perle 

Turismul se concentreaza in jurul intinderilor de nisip. Daca dunele desertului sunt rezervate celor putini care se incumeta sa le strabata, nisipul cald al plajelor ii rasfata pe toti: de la turistii care vor sa se bronzeze intr-un colt uitat de lume, pana la cei care prefera confortul oferit de un sezlong luxos.

Si totusi, Emiratele n-au excelat, in trecut, la capitolul „plaje”, dispunand de o fasie ingusta de nisip pe coasta Golfului Persic. Emirul din Dubai a venit atunci cu ideea construirii unor plaje artificiale in forma de palmier, mult mai practice decat intinderile de nisip circulare. Asa s-au nascut Palm Jumeirah, Palm Jebel Ali si Palm Deira, unde vedetele din lumea intreaga s-au inghesuit sa cumpere proprietati. Emiratele Arabe Unite sunt acum cunoscute in lumea intreaga multumita conditiilor optime pentrujet ski, snorkeling, scuba diving si kiteboarding.

Diferentele de natura cultura dintre romani si locuitorii Emiratelor ar putea sa-ti sugereze sa uiti, pentru cateva zile, de plaja si sa incerci sa descoperi stilul de viata al gazdelor. In loc de obisnuitele excursii cu camile in desert, poti organiza o iesire la pescuit impreuna cu localnicii, care inca mai folosesc barci din lemn si instrumente vechi de secole. S-ar putea sa faci rost, astfel, si de o perla. Aceste pietre semipretioase erau cautate si apoi valorificate de localnici inca din Antichitate. Aproape la fel de interesanta pare a fi supravegherea construirii unei corabii. Localnicii nu se folosesc de planuri, fac masuratorile „dupa ochi” si au doar instrumente simple. Crearea unui vas de mari dimensiuni dureaza chiar si zece luni, dar unul mai mic e gata in aproximativ o luna.

Cladirile SF din Dubai 

Nimic nu pare a fi imposibil pentru seicul Mohammed bin Rashid Al Maktoum care, dupa hotelul subacvatic de luxHydropolis, partiile acoperite de la Ski Dubai, hotelul Burj al Arab si cea mai inalta cladire din lume, Burj Dubai, si-a propus acum sa construiasca Dynamic Tower, un zgarie-nori rotitor de 420 m, ale carui 80 de etaje se vor invarti continuu si independent in jurul unui centru fix din ciment. Cladirea va fi gata pana in 2010. Cinci ani mai tarziu va fi finalizat si Dubailand, cel mai mare parc de distractii din lume, care se va intinde pe o suprafata de 278 kmp, fiind chiar mai mare decat Bucurestiul.

Abu Dhabi, unul dintre cele mai bogate orase ale lumii 

Pe locul pe care, in 1761, niste pescari aveau sa-l boteze Abu Dhabi („fiul gazelei”) se afla astazi capitala Emiratelor Arabe Unite, unul dintre centrele mondiale ale afacerilor cu petrol. In ciuda cladirilor moderne care rasar necontenit, localnicii, care nu cred neaparat in modernizarea zonei, ii indeamna pe turisti sa contemple edificiile vechi, adevarate simboluri istorice. Palatul Qasr al Hosn are mai bine de doua secole si se lauda cu titlul de cea mai batrana constructie din piatra din Abu Dhabi. Aici isi are sediul Fundatia Culturala, care organizeaza expozitii de fotografie si de obiecte traditionale. Capitala adaposteste parcuri imense, cum este recent inauguratul Khalifa Park, in valoare de 50 milioane dolari americani, care are propriul sau acvariu. Spiritul ecologic i-a indemnat pe localnici sa construiasca, la marginea Capitalei, un oras nepoluant de 50.000 locuitori. In interiorul acestuia circulatia autoturismelor va fi interzisa.

Cand sa mergi in Emiratele Arabe Unite si cat te costa? 

Agentii de turism iti vor recomanda, cel mai probabil, perioada mai – octombrie, daca le vei spune ca ai in plan un concediu care sa includa cocktailuri pe plaja si bai in apa calda a Golfului Persic. Din iunie si pana in septembrie, din cauza temperaturilor foarte ridicate, multe dintre hoteluri isi ajusteaza preturile pentru a atrage clienti. Inainte sa platesti pentru sejur, verifica sa nu se intersecteze cu Ramadanul, care cade, in 2008, intre 1 si 30 septembrie. Vizitatorilor li se cere sa nu manance, sa nu bea si sa nu fumeze in spatii publice de la rasaritul soarelui si pana la apus. Pe perioada sarbatorii insa preturile sunt mult reduse.

Romanii au inceput, si ei, sa prinda gustul excursiilor exotice, iar agentiile de turism au intuit acest lucru si si-au imbunatatit oferta. Pentru Emiratele Arabe Unite exista excursii de 4 zile (400 euro/persoana), 7 zile (800-2.000 euro/persoana) sau de Revelion (1.700-2.000 euro/persoana). Daca va ganditi sa mergeti pe cont propriu, trebuie sa stiti ca exista zboruri directe Bucuresti – Dubai. Pretul unui bilet dus-intors este de aproximativ 700 euro.


FACT

  • Cele sapte Emirate (Abu Dhabi, Dubai, Sharjah, Ajman, Umm al Qaiwain, Ras al Khaimah si Fujairah) au o suprafata totala de 83.600 kmp. Potrivit CIA World Factbook, populatia Emiratelor Arabe Unite este de aproximativ 5 milioane locuitori si inregistreaza cel mai mare dezechilibru din lume, din punctul de vedere al repartitiei pe sexe: numarul barbatilor este de 2.18 ori mai mare decat cel al femeilor! Peste trei sferturi din locuitori sunt straini.
  • Internetul nu e la indemana oricarui localnic. Preturile sunt de peste 10 ori mai mari decat in Romania, iar multe dintre site-uri au continutul cenzurat. In aceasta categorie intra tot domeniul .il, alocat Israelului, paginile web pornografice sau antiislamice, retele sociale ca hi5 si Yahoo! Personals, site-urile care critica Emiratele sau cele de torrenti. Blocate sunt si toate serviciile VoIP, ca de exemplu Skype.
  • Localnicii folosesc henna pentru a-si vopsi parul si pentru a-si face tatuaje temporare. Turistii pot beneficia, contra cost, de astfel de tratamente cosmetice.
  • Femeilor care doresc sa se bronzeze in costum de baie li se recomanda plajele private ale hotelurilor.
  • Abu Dhabi va gazdui un Mare Premiu de Formula 1, din 2009. Circuitul seamana cu cel de la Monaco.
  • Cursele de camile sunt considerate sport traditional. Exista 15 circuite in cele sapte emirate.

 

Sursa: www.descopera.ro

Castelul Hohenzollern – casa unei dinastii europene09-10-2013


Dincolo de zidul de cărămidă al bastionului vestic din Castelul Hohenzollern, se întind ţinuturile străvechi ale şvabilor din sudul Germaniei. Satele şi oraşele lor, podgoriile şi lanurile se lasă păzite de două lanţuri muntoase deloc falnice: Munţii Pădurea Neagră şi Munţii Schwäbische Alb. Sub crestele lor împădurite, o mare dinastie germană se năştea acum 1000 de ani, pentru a scrie file importante din istoria ţării şi a întregii Europe.

Istorie şi legendă

Cum se cade pentru orice mare dinastie, începuturile familiei Hohenzollern stau prinse în neguri de legende. În zilele noastre, când ceaţa învăluie zidurile fortificate ale castelului ei, poveştile din trecut par rupte de evenimentele reale petrecute în ţinuturile şvăbeşti. Şi totuşi, în timp ce limpezimea cerului dă voie peisajului să se desfăşoare în toată bogăţia lui, casa regilor şi prinţilor germani se ridică maiestuoasă peste toate cele din jur, cu aceeaşi semeţie cu care stâpânii ei au dominat în istorie.

 

Se povesteşte că, undeva în jurul anului 1061, doi cavaleri din Swabia (S-V Germaniei de azi), pe numele lor Burchard şi Wezil von Zollern, au fost ucişi într-o bătălie. Un secol mai târziu, un document pomeneşte despre Castelul Zollern, din apropiere de Hechingen, ca fiind o fortăreaţă solidă şi impresionantă. Construită pe dealul ce i-a dat numele (885 m faţă de nivelul mării şi 250 m faţă de platoul submontan), chiar la poalele Munţilor Schwäbische Alb, reşedinţa familiei va suferit multe transformări în decursul secolelor, mai ales după ce linia dinastică se va împărţi în două mari ramuri: cea şvăbească şi cea franconiană (din aceasta vor apărea mai târziu regi ai Prusiei, apoi împăraţi ai Germaniei). În secolul IV, numele se va schimba din „Zollern” în „Hohenzollern”, iar din linia şvăbească se vor desprinde alte trei ramnificaţii: Hohenzollern-Hechingen, Hohenzollern-Sigmaringen şi Hohenzollern-Haigerloch.

În 1423, în urma unei dispute între membrii familiei Hohenzollern rămaşi în Swabia, castelul a fost distrus în întregime. Reconstrucţia lui 30 de ani mai târziu i se datorează contelui Jost Nicholas von Hohenzollern, care a dat marelui castel o formă de potcoavă, cu trei turnuri spre nord-vest. Acestă fortificaţie medievală va servi drept model pentru castelul din secolul XIX şi din ea se păstrează până azi doar capela Sf.Mihail (terminată în 1461).

În secolul XVII, castelul, întărit cu bastioane mari, va rezista cu succes asediilor din timpul unor conflicte militare regionale. Schimbându-şi proprietarii şi pierzându-şi cu timpul importanţa strategică, fortăreaţa se va preface într-o ruină, până la finele secolului XVIII.

Se spune că prinţul Frederick William al IV-lea de Prusia, pasionat de istorie, a vizitat în vara lui 1819 ceea ce mai rămăsese din casa de odinioară a familiei sale şi a fost impresionat. Dorind să refacă moştenirea aproape pierdută, el l-a însărcinat pe arhitectul F.A. Stüler să proiecteze castelul. Acesta s-a folosit de modelul fortăreţei medievale şi a ales pentru noua construcţie stilul neogotic, la modă pe atunci. În acelaşi timp, prinţul i-a cerut sprijinul unui prieten de familie, Rudolf von Stillfriend, pentru rezolvarea chestiunilor de ordin financiar, prin atragerea în ambiţiosul proiect a altor membrii din familia mare a Hohenzollernilor. Arborele genealogic s-a dovedit folositor. Din costurile totale, prinţul, ca reprezentant al ramurii franconiene, a suportat 2/3, în timp ce treimea rămasă a revenit în sarcina a două familii din ramura şvăbească.

Construcţia castelului s-a finalizat în 1867, după 17 ani de la aşezarea pietrei de temelie. El a devenit un simbol al dinastiei Hohenzollern şi un monument istoric al Germaniei.

Un castel de vizitat

Aflat la aproximativ 50 km sud de Stuttgart şi la aproape 100 km vest de Ulm, Castelul Hohenzollern reprezintă azi atracţia turistică a zonei, fiind unul dintre cele mai vizitate castele din Germania. Are toate atuurile: e reşedinţa unei mari dinastii germane şi europene, a fost restaurat după planurile unei fortăreţe medievale, adăposteşte o colecţie regală impresionantă şi bucură ochii oricărui privitor, prin aşezarea sa pe un deal înalt şi împădurit, între munţi şi văi pitoreşti.

Din localitatea Hechingen, drumul iese spre castel, mai întâi întâlnind câmpuri mănoase, apoi dealul Zollern, oprindu-se la parcare; de aici, urcă în serpentine spre poarta de intrare. Pentru cei care vor să scurteze drumul pe jos prin pădurea bătrână, o potecă în trepte leagă zona de staţionare de accesul în castel, pe partea opusă a dealului.

Dintre elementele de atracţie ale turului prin castel merită amintite: uriaşul arbore genealogic pictat pe pereţii sălii strămoşeşti (în care se poate observa şi numele regilor României), arcele suple ale salonului pentru baluri, picturile murale din bibliotecă, însemnele heraldice de pe cartea de onoare a castelului, portretele de familie, cazematele şi pivniţele subterane legate prin pasaje secrete medievale.

Transformat în muzeu şi întreţinut în continuare de membrii familiei Hohenzollern, castelul de pe Dealul Zollern aparţine, din punct de vedere istoric şi cultural, Germaniei. Modernitatea nu a dus la stingerea moştenirii dinastice, ci a contribuit la păstrarea ei, cu mijlocele-i aflate la îndemână. Pentru ramurile întinse ale arborelui genealogic, pereţii casei Hohenzollern păstrează suficient spaţiu liber, ca să înscrie generaţiile viitoare.

 

Sursa : www.discopera.ro

Lituania – fost taram al castelelor de lemn09-10-2013


 

Istoria medievală a Europei abundă în poveşti de capă şi spadă, bătălii eroice şi portrete ale războinicilor care, prin vitejia lor, au culcat la pământ oştile duşmanului. Lituania, situată exact în inima geografică a continentului, nu s-a conformat neapărat canoanelor Evului Mediu, deşi devenise, prin secolele XIV-XV, un imperiu şi reunea teritorii însemnate din centrul şi estul Europei. Astăzi, rămăşiţele acelor vremuri fac deliciul turiştilor şi reprezintă ingredientul secret al unei excursii pe care, cu siguranţă, nu o vei uita niciodată.

Rămăşiţele Lituaniei medievale

Lituania a sărbătorit, în 2009, un mileniu de la prima menţionare istorică a numelui său. Pe 14 februarie 1009 (o zi pe care azi am asocia-o, poate, cu Valentine's Day), în manuscrisul medieval german Cronica din Quedlinburg se pomenea despre un arhiepiscop, Sfântul Bruno, ucis la graniţa dintre Lituania şi Rutenia (stat care se întindea până spre nordul actualului teritoriu al ţării noastre).

Cu aproape o mie de ani în urma, societatea lituaniană avea un profund caracter militar. Locuitorii acestor ţinuturi şi-au construit sute de castele de lemn pentru a se proteja împotriva atacurilor teutonilor şi pentru a-şi păstra independenţa faţă de aceştia. Clădirile fortificate, înălţate de cele mai multe ori pe vârfurile dealurilor, erau suficient de încăpătoare pentru a adăposti purtători ai titlurilor nobiliare şi mai mulţi luptători experimentaţi. Din păcate, castelele de lemn s-au prăpădit odată ce şi-au împlinit destinul şi doar câteva rămăşiţe ale acestor construcţii eroice s-au mai păstrat până azi. Arheologii şi istoricii lituanieni încearcă, totuşi, să reînvie secole de istorie reconstruind câteva dintre cele mai importante fortificaţii de lemn. Este şi cazul vechiului castel Voruta, reşedinţa singurului rege încoronat al Lituaniei, Mindaugas.

Vilnius, Capitala Culturala Europeana în 2009

Castelele de lemn n-au fost singurele modalităţi de apărare ale strămoşilor, de-a lungul istoriei. Prin secolul al XIV-lea, meştesugarii germani încep să ridice primele ziduri din piatră şi cărămidă, care se mai pot vedea şi astăzi. Castelul Gediminas din Vilnius, construit, spune legenda, în urma unui vis avut de ducele cu acelaşi nume, este doar unul dintre exemple. Clădit iniţial din lemn şi întărit în mai multe rânduri cu cărămidă, edificiul a devenit una dintre principalele atracţii ale Capitalei. Arheologii au reuşit chiar să găsească bucăţi din vechiul zid de lemn, pe care le studiază cu meticulozitate în vederea reconstruirii castelului în conformitate cu adevărul istoric. O parte dintre rămăşiţe sunt expuse la Muzeul de Arheologie aflat în interiorul fortificaţiei.

Punctul cel mai înalt al castelului permite o observare panoramică a Capitalei. Centrul vechi, inclus în Patrimoniul UNESCO, este un curcubeu al stilurilor arhitecturale. Renaşterea italiană, barocul şi mai ales stilul gotic şi-au pus amprenta pe siluetele clădirilor, multe dintre ele modelate în spirit bizantin. Cu toate ca Lituania a fost una dintre ultimele ţări europene convertite la creştinism, centrul istoric al Capitalei are acum în jur de 40 de lăcaşe de cult, construite în diferite stiluri arhitecturale. Cea mai vizitata este Biserica gotică Sfânta Ana, despre care însuşi Împăratul Napoleon ar fi spus, în 1812, când armata franceză a ocupat oraşul Vilnius, că ar dori să şi-o poată aşeza în palmă, pentru a o duce la Paris. Istoria nu a fost însă deloc mărinimoasă cu locurile de rugaciune ale evreilor. Capitala, numita cândva "oraşul celor o sută de sinagogi" sau "Ierusalimul Lituaniei", mai are acum un singur lăcaş de cult rezervat evreilor. Restul au fost distruse în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când au pierit şi sute de mii de lituanieni de religie mozaică.

Un alt reper arhitectural, Palatul Prezidenţial, e construit în stil Empire, cu coloane "împrumutate" din Grecia Antică, locul de naştere al democraţiei. Înălţat pe la 1300 şi exins cu nenumărate ocazii, edificiul a devenit o "destinaţie de vacanţă" pentru ţarii ruşi în perioada în care Lituania se afla sub ocupaţie rusă. În zilele noastre, Palatul Prezidenţial este reşedinta şefului statului.

Arhitectura oraşului Vilnius este completată de statuete ale îngerilor. Deşi toata gloria o adună Îngerul din Uzupis, reprezentările acestor fiinţe spirituale, închipuite chiar şi pe role, împânzesc oraşul. Tot în categoria arhitecturii inedite intră şi un monument dedicat muzicianului Frank Zappa.

Muzeele terorii

Lituania, o ţară care a ales să înveţe din greşelile trecutului, spune cu mult curaj povestea ororilor petrecute în deceniile de stăpânire sovietică. Unic în lume, Muzeul Victimelor Genocidului din Vilnius, cunoscut şi sub numele de Muzeul KGB, e amplasat într-o fostă închisoare folosită de agenţii secreţi sovietici. Uniformele originale, celulele aproape intacte, camerele de tortură şi numele victimelor gravate în piatră sunt numai câteva dintre imaginile şocante ale acestui film mut.

Aproape la fel de înfricoşător este şi Muzeul Diavolului, din orasul Kaunas, muzeu care prezintă forţele răului prin ochii civilizaţiilor de pe toata suprafaţa globului. Majoritatea obiectelor expuse sunt opere de artă, iar vizitatorii sunt invitaţi să doneze lucrări reprezentative pentru cultura lor. La subsolul muzeului se află un local decorat în aceeaşi notă.

Dealul Crucilor, cel mai misterios punct al Lituaniei

Loc de pelerinaj în special pentru creştinii din ţările baltice, Dealul Crucilor e unul dintre monumentele care l-au impresionat pe fostul suveran pontif, papa Ioan Paul al II-lea, care l-a comparat cu Colosseumul. Originile exacte ale Dealului Crucilor nu sunt cunoscute, dar istoricii cred că primele simboluri ale creştinismului ar fi fost aşezate la începutul secolului XIX. De-a lungul timpului, cruci minuscule sau gigantice, statui ale Fecioarei Maria ori rozarii au fost aduse aici de pelerinii catolici. Potrivit obiceiului, fiecare vizitator e rugat să lase acolo un simbol al creştinismului. Se estimeaza că acum ar exista aici mult peste 50.000 de obiecte de cult. Dealul Crucilor e situat in nordul Lituaniei, la 12 km de oraşul Siauliai.

Când să mergi în Lituania?

Nu atât vremea, cât numărul de ore de lumină solară de care ne putem bucura într-o zi desemneaza perioada cea mai bună de vizitare a Lituaniei, aşa că nu alegeţi iarna decât dacă v-aţi propus să exploraţi barurile şi cluburile de noapte, pentru că puţinele orele de lumina naturală nu vă vor permite să studiaţi îndeaproape minunăţiile arhitecturale şi geografice ale ţării. Primăvara şi vara par a pune în valoare cel mai bine Lituania. Totuşi, pe cât se poate evitaţi vârful de sezon, adică lunile iulie şi august, când e aglomeraţie, preţurile sunt mai mari şi creşte şi riscul de furtună. Fiind vorba de o ţară situată în nordul continentului, nu vă aşteptaţi să întâlniţi temperaturi prea ridicate. În toiul verii, la amiază, rareori vor fi mai mult de 22-23 de grade Celsius.

FACTS

Lituania este cea mai mare dintre cele trei ţări baltice, având o suprafaţă de 65.300 kmp, cam cât Oltenia şi Muntenia la un loc. Conform celor mai recente estimări (2012), populaţia statului ar fi de cca. 3,2 milioane locuitori. Un lituanian din şapte locuieşte în Vilnius.

În Lituania nu există munţi. Punctul cu cea mai mare altitudine este Juozapines Kalnas (293,6 m), situat în apropiere de Vilnius. Lituania are peste 700 de râuri şi aproape 3.000 de lacuri. Teritoriul său este acoperit în proporţie de 28% de păduri.

Lituanienii sunt recunoscuţi pentru rezultatele obţinute în ştiinţă. La Vilnius au loc cele mai importante conferinţe internationale de "Teoria probabilităţilor", iar fizicianul Kestutis Pyragas e apreciat de lumea întreagă pentru studiile sale privind controlul haosului.

Lituania va fi una dintre primele ţări care vor dispărea de pe hartă, dacă omenirea nu va găsi o soluţie împotriva încălzirii globale. Peste câteva sute de ani, s-ar putea ca oraşul Vilnius şi castelele medievale să mai existe doar în manualele de istorie...

 

Sursa: travel.descopera.ro

Tags:

...si pe facebook:

Opinia ta conteaza: