Schi sau snowboard: care este mai periculos?24-08-2011

Snowboarderii se accidenteaza mai des, iar schiorii mai grav – acesta este rezultatul la care au ajuns cercetatorii americani. Ei au cautat sa puna in balanta pericolele care vin din practicarea celor doua sporturi de iarna. In schimb, o comisie elvetiana vede mari diferente si nu doar in numarul politelor de asigurare platite, dar si in privinta numarului zilelor concediului medical.

Compararea celor doua sporturi de iarna este deja o tema arhicunoscuta si mult prea mult dezbatuta, insa ceea ce este demn de luat in considerare este factorul de risc care se refera la probabilitatea accidentelor. Publicatia engleza „The Guardian” a facut referire la acel studiu american care afirma ca schiul este mult mai periculos decat snowboardul, deoarece multe dintre accidentele de schi se termina in mod tragic. In schimb, in snowboard au loc mult mai multe accidente ca numar, dar ce-i drept, mult mai usoare.

Profesorul Jasper Shealy, de la Rochester Institute of Technology din Statele Unite ale Americii, de 40 ani se ocupa cu studierea si cercetarea accidentelor petrecute in sport. El a ajuns la concluzia ca snowboarderii se accidenteaza in jur de 50-60% mai mult decat schiorii. Drept compensatie, numarul deceselor in snowboard este cu 30% mai mic decat in schi. Cercetarea sa se refera si la cauza care duce spre un accident mortal in schi. Evenimentul nefericit poate fi pricinuita de coliziunea in viteza cu un copac, stalp sau stanca si nu cu un alt schior aflat in miscare. Profesorul Shealy scoate in evidenta importanta pe care au avut-o modernizarea legaturilor. In trecut acestea au provocat numeroase fracturi ale picioarelor.

James Stentiford, snowborder britanic, a declarat pentru „The Guardian” ca „atata timp cat pentru schiori viteza este mai importanta si cine ajunge primul la baza partiei, snowboarderii sunt interesanti de miscari, sarituri si figuri care in realizarea lor, implica o viteza mai mica. Este evident ca si accidentarile sunt mai dese, dar nu atat de grave”.

Nu toti sunt multumiti de rezultatele cercetatorului american. Cat Weakley, editorul sectiunii de schi si snowboard de la publicatia „Daily Mail” este de parere ca niciun sport de iarna nu poate fi catalogata una mai periculoasa decat cealalta. „Totul depinde de cel care il practica, de cunoasterea limitelor propriei persoane, de atentia cuvenita si de dorinta de a iesi in evidenta pe partie...”, a declarat Cat Weakley.

Din baza de date a companiei elvetiane de asigurari, SUVA reiese altceva. Purtatorul de cuvant, Erich Wiederkehr a dat de inteles ca multe depind de comportamentul practicantilor sporturilor de iarna. In schimb, din statisticile firmei, in general cheltuielile accidentelor de schi se ridica la 6300 CHF, iar a snowboarderilor la 3300 CHF. In privinta zilelor de concediu medical, schiorii lipsesc de la munca 22 zile de, iar snowboarderii 13 zile.

Sursa: skimania.ro

Cancun, perla din Yucatan11-09-2011

In 1970, un proiect guvernamental mexican incepea transformarea unui un mic sat de pescari din jungla Peninsulei Yucatan intr-una dintre marile statiuni de lux ale lumii, care acum atrage si farmeca patru milioane de turisti pe an. Ca destinatie de vacanta, Cancun a cucerit definitiv un teritoriu turistic aflat in trecut in stapanirea celebrelor Bahamas, Republica Dominicana, Puerto Rico sau Jamaica, iar ca marturie a victoriei stau apele perfect albastre, plajele delicate, hotelurile sofisticate si un nesfarsit sir al optiunilor de explorare a fantasticei lumi istorice si naturale din Peninsula Yucatan.

Insula

Probabil cu originea in mayasul "Kan Kun", insemnand "cuib de sarpe", numele insulei aparea deja in harti locale mai vechi. Despartita de jungla coastei Yucatan-ului printr-o laguna cu mangrove, insula Cancun se intinde subtire, luind forma cifrei 7, in apele Caraibelor, asezindu-le in valuri plaje minunate. Doua poduri leaga Bulevardul Kukulcan ("Sarpele cu pene") de drumul dinspre aeroport, in sud, si de orasul Cancun, in nord, traversand in felul acesta canalele prin care laguna Nichupte comunica, monoton, cu marea.

Cu o latime medie de 500 metri, zonele insulare se definesc prin pozitia lor fata de bulevardul de central: pe partea stanga, restaurante, debarcadere, mall-uri si terenuri de golf isi oglindesc siluetele in apele colorate de lumina apusului ale lagunei; pe partea dreapta, hotelurile si condominiurile ocupa plajele albe si isi etaleaza luxul celor patru-cinci stele, intr-o competitie neobosita si elitista. In mijlocul statiunii, o inima de cladiri palpita frenetic la lasarea noptii, cand muzica si dansul din cluburi lasa in uitare cinele traditionale si exotice din marile restaurante. Cancun face, prin viata lui de noapte, o concurenta acerba Los Angeles-ului si Ibizei...

Dimineata devreme este momentul in care statiunea se descopera stralucitoare si eleganta. O plimbare de douazeci de kilometri pe aleile alaturate bulevardului Kukulcan duce turistul prin parcuri mici si mereu pline de flori, pe langa pajisti verzi, cladiri somptuoase, statui si monumente albe, golase in soare, sau fantani arteziene susurande. Briza sarata a marii hraneste aerul curat, iar linistea se tulbura cu cearta pasarilor, rasuflarea sacadata a alergatorilor sau biciclistilor si cu trecerea a cate unui autobuz obosit, ce duce localnicii spre si din statiunea unde isi castiga existenta. In fata marilor hoteluri, gradini de palmieri, leandri si trandafiri japonezi asteapta zilnicele autocare si taxiuri pline de turisti in cautarea vacantei perfecte.

Iesind pe plaja, turcoazul apelor cu valuri mici intalneste un nisip fin, in care stau infipte radacinile palmierilor plini de nuci si picioarele scurte ale sezlongurilor. In zare, marea se lateste in profunzimi albastre si sta in asteptarea sutelor de iahturi, barci sau vaporase ce vor iesi curand sa navigheze spre insulele apropiate.

Orasul

In dreptul capatului dinspre nord al Zonei Hoteliere de pe insula, pe continent s-a dezvoltat orasul Cancun, cu un centru modern si atmosfera mexicana, care transpune turistul in lumea concreta si mult mai accesibila financiar, din afara sferei de influenta a statiunii: magazine de artizanat, agentii de turism, piete, scoli, stadioane, arena de coride, banci si consulate.

O explozie demografica a rezultat, firesc, din "Proiectul Cancun", atunci cand obiectivele lui au fost pe deplin duse la sfarsit si statiunea a capatat un prestigiu turistic international de invidiat. Celor catorva sute de localnici, adapostiti acum patruzeci de ani in singuratatea dunelor insulei de langa coasta Yucatan-ului, li se vor adauga intr-un timp scurt alte mii, zeci de mii de mexicani si nu numai - astazi, orasul numara peste 500.000 de locuitori.

Hotelurile statiunii

Hilton, Riu, Oasis, Hyatt, Marriot, Barcelo deschid lista de hoteluri de inalta clasa care se insira maiestuoase de-a lungul plajei, dezvaluind turistilor o combinatie de arta, traditie si lux. De la inaltimea etajelor, nu rar ametitoare, se pot admira gradini luxuriante in jurul piscinelor stravezii, acoperisurile de stuf al restaurantelor mexicane ori terase lungite pe plaja, pazite de pescarusi. Regimul all inclusive poate crea dependenta celor aflati in cautare de odihna, confort si bucatarie excelenta, din care nu lipsesc celebrele tostadas, quesadillas, enchiladas, tacos ori sosurile care au facut Mexicul celebru.

Serviciile de cea mai buna calitate sunt intregite prin oferta turistica pe care birourile postate in marile holuri o prezinta in prima zi de cazare. Niste cataloage imense, cu fotografii atractive si preturi rezonabile, ii indica turistului atat de multe posibilitati de distractie si aventura, incat acestuia nu i-ar fi suficienta o sedere de cateva luni de zile, pentru a le epuiza. Alegerile devin grele, se negociaza preturi, date, niveluri de adrenalina, pentru ca, la final, clientul sa plece multumit de o reducere de 10-20% pentru un pachet de oferte.

Seara tarzie aduce spectacole de dansuri traditionale, concerte ale mariachi-lor, concursuri si ateliere mestesugaresti, fiecare in decorul multicolor al scenelor sau gradinilor. Pentru cei romantici, se rezerva cinele fastuoase pe iahturi iesite in larg, de unde insula se vede ca un sarpe luminos; pentru cei aventurosi, doua trupe de artisti dau viata episodului final al povestii lui Captain Hook, intr-un show cu salve de tun, acrobatii pe fringhiile catargelor de corabii si incrancenate lupte intre pirati.

Poarta spre lumea maya

O calatorie in istoria prezenta si trecuta a lumii mayase poate incepe cu usurinta din Cancun, unde jungla se intalneste cu marea. Povestile minunate ale vechii civilizatii precolumbiene vor fi rostite pe durata turului de o zi in fiecare dintre cele mai celebre, mai mari si mai impresionante orase mayase din Yucatan. Piramida Kukulcan (denumita si "Castelul") din complexul Chichen Itza se numara printre minunile Lumii Noi si reprezinta ca structura un masiv calendar mayas construit din piatra. Imprejurul ei se pot admira marea curte pentru jocul cu mingea de cauciuc, templul jaguarilor, platforma craniilor, un cenote sfant, grupul celor o mie de coloane, osuarul si El Caracol, observatorul astronomic.

La Tulum, ruinele maya impodobesc coasta inalta a marii. Piramida principala a imensului oras Coba, din care abia 8 % a fost recuperat de arheologi din bratele junglei, se inalta pana deasupra coronamentului, dand o priveliste superba asupra departarilor. Uxmal-ul, prin structurile sale de calcar foarte bine conservate, ofera ochilor armonie, iar sufletelor, pace.

Pentru lumea maya, cenote-le (pesterile sau gropile cu apa, create prin eroziunea solului si prabusirea lui) au fost sursa de viata si spiritualitate, datorita apelelor dulci si curate, din strafundurile de calcar ale peninsulei. Prin ele, se patrundea intr-o lume minunata, ce comunica cu zeii. Astazi, ele pot fi explorate cu barca, prin snorkeling sau scuba-diving, infatisand un paradis subacvatic, sub radacinile adanci ale junglei. In apropierea cenotelor, sate mayase si traditionale haciendas sunt locuri de repaus in calatoriile prin padurea tropicala, dand ocazia turistilor fie sa participe la un ritual de purificare condus de un preot maya, fie sa cumpere un suvenir amintind de istoria veche a Yucatan-ului.

Paradisuri de vacanta

La sud si est de Cancun, natura si omul au creat cateva paradisuri pentru iubitorii de aventura si distractie: XCARET, XEL-HA, Parcul National Isla Cotoy si Rezervatia Sianka'n. Cel mai grozav parc eco-arheologic, XCARET, imbina bogatia biodiversitatii Yucatan-ului cu mostenirea culturala mexicana, intr-o suita de componente: gradina zoologica, rezervatie, scena de spectacole, muzeu, restaurant, parc acvatic, toate de o mare diversitate, pe o suprafata imensa.

Snorkeling, inot cu delfinii, scuba-diving, calatorii pe fundul marii, spa - sunt activitatile la mare cautare din parcul acvatic XEL-HA.

Insula Cotoy ramane sanctuarul pasarilor: peste 100 de specii pot fi urmarite si admirate, printre care rosul flamingo, pelicanii maro, cormoranii, egretele albe.

"Unde s-a nascut cerul" sau Sianka'n reprezinta o rezervatie ecologica recunoscuta drept "World Heritage Site" in 1987 de catre UNESCO. Lagunele si canalele sale cu mangrove legau in trecut orasele mayase, iar astazi poarta barcile cu turistii nerabdatori sa zareasca vreunele dintre animalele protejate: pume, crocodili, tapiri, pecari, jaguari, maimute etc.

Atractii finale in Cancun

Daca orice iesire din Cancun sau imediata sa apropiere poate insemna un efort prea mare pentru un turist, acesta va fi sfatuit sa incerce macar una dintre nenumaratele atractii la indemana: vizitarea sitului arheologic "El Rey", pescuitul traditional de mare adancime sau cel pe timp de noapte, parasailing, tur cu submarinul, wind-surfing, plimbari cu caiacul sau cu un vehicul-amfibie, inot cu delfinii, scufundari, explorarea junglei cu jeep-ul, zip-line, coride, rafting si, in cele din urma, baia de soare pe plajele marii sau pe marginea lagunei. Este de inteles cum, in 2007, Trustul pentru Promovarea Turismului din Cancun primea titlul de "Best of the Best" din partea Organizatiei Mondiale a Turismului.

La finalul unei lungi zile, statiunea adoarme pentru putine ore, cu apele clipocind in jur. A doua zi, va straluci din nou, spre mandria mexicanilor si incantarea turistilor.

Lituania – fost taram al castelelor de lemn06-05-2012

Istoria medievală a Europei abundă în poveşti de capă şi spadă, bătălii eroice şi portrete ale războinicilor care, prin vitejia lor, au culcat la pământ oştile duşmanului. Lituania, situată exact în inima geografică a continentului, nu s-a conformat neapărat canoanelor Evului Mediu, deşi devenise, prin secolele XIV-XV, un imperiu şi reunea teritorii însemnate din centrul şi estul Europei. Astăzi, rămăşiţele acelor vremuri fac deliciul turiştilor şi reprezintă ingredientul secret al unei excursii pe care, cu siguranţă, nu o vei uita niciodată.

Rămăşiţele Lituaniei medievale

Lituania a sărbătorit, în 2009, un mileniu de la prima menţionare istorică a numelui său. Pe 14 februarie 1009 (o zi pe care azi am asocia-o, poate, cu Valentine's Day), în manuscrisul medieval german Cronica din Quedlinburg se pomenea despre un arhiepiscop, Sfântul Bruno, ucis la graniţa dintre Lituania şi Rutenia (stat care se întindea până spre nordul actualului teritoriu al ţării noastre).

Cu aproape o mie de ani în urma, societatea lituaniană avea un profund caracter militar. Locuitorii acestor ţinuturi şi-au construit sute de castele de lemn pentru a se proteja împotriva atacurilor teutonilor şi pentru a-şi păstra independenţa faţă de aceştia. Clădirile fortificate, înălţate de cele mai multe ori pe vârfurile dealurilor, erau suficient de încăpătoare pentru a adăposti purtători ai titlurilor nobiliare şi mai mulţi luptători experimentaţi. Din păcate, castelele de lemn s-au prăpădit odată ce şi-au împlinit destinul şi doar câteva rămăşiţe ale acestor construcţii eroice s-au mai păstrat până azi. Arheologii şi istoricii lituanieni încearcă, totuşi, să reînvie secole de istorie reconstruind câteva dintre cele mai importante fortificaţii de lemn. Este şi cazul vechiului castel Voruta, reşedinţa singurului rege încoronat al Lituaniei, Mindaugas.

Vilnius, Capitala Culturala Europeana în 2009

Castelele de lemn n-au fost singurele modalităţi de apărare ale strămoşilor, de-a lungul istoriei. Prin secolul al XIV-lea, meştesugarii germani încep să ridice primele ziduri din piatră şi cărămidă, care se mai pot vedea şi astăzi. Castelul Gediminas din Vilnius, construit, spune legenda, în urma unui vis avut de ducele cu acelaşi nume, este doar unul dintre exemple. Clădit iniţial din lemn şi întărit în mai multe rânduri cu cărămidă, edificiul a devenit una dintre principalele atracţii ale Capitalei. Arheologii au reuşit chiar să găsească bucăţi din vechiul zid de lemn, pe care le studiază cu meticulozitate în vederea reconstruirii castelului în conformitate cu adevărul istoric. O parte dintre rămăşiţe sunt expuse la Muzeul de Arheologie aflat în interiorul fortificaţiei.

Punctul cel mai înalt al castelului permite o observare panoramică a Capitalei. Centrul vechi, inclus în Patrimoniul UNESCO, este un curcubeu al stilurilor arhitecturale. Renaşterea italiană, barocul şi mai ales stilul gotic şi-au pus amprenta pe siluetele clădirilor, multe dintre ele modelate în spirit bizantin. Cu toate ca Lituania a fost una dintre ultimele ţări europene convertite la creştinism, centrul istoric al Capitalei are acum în jur de 40 de lăcaşe de cult, construite în diferite stiluri arhitecturale. Cea mai vizitata este Biserica gotică Sfânta Ana, despre care însuşi Împăratul Napoleon ar fi spus, în 1812, când armata franceză a ocupat oraşul Vilnius, că ar dori să şi-o poată aşeza în palmă, pentru a o duce la Paris. Istoria nu a fost însă deloc mărinimoasă cu locurile de rugaciune ale evreilor. Capitala, numita cândva "oraşul celor o sută de sinagogi" sau "Ierusalimul Lituaniei", mai are acum un singur lăcaş de cult rezervat evreilor. Restul au fost distruse în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când au pierit şi sute de mii de lituanieni de religie mozaică.

Un alt reper arhitectural, Palatul Prezidenţial, e construit în stil Empire, cu coloane "împrumutate" din Grecia Antică, locul de naştere al democraţiei. Înălţat pe la 1300 şi exins cu nenumărate ocazii, edificiul a devenit o "destinaţie de vacanţă" pentru ţarii ruşi în perioada în care Lituania se afla sub ocupaţie rusă. În zilele noastre, Palatul Prezidenţial este reşedinta şefului statului.

Arhitectura oraşului Vilnius este completată de statuete ale îngerilor. Deşi toata gloria o adună Îngerul din Uzupis, reprezentările acestor fiinţe spirituale, închipuite chiar şi pe role, împânzesc oraşul. Tot în categoria arhitecturii inedite intră şi un monument dedicat muzicianului Frank Zappa.

Muzeele terorii

Lituania, o ţară care a ales să înveţe din greşelile trecutului, spune cu mult curaj povestea ororilor petrecute în deceniile de stăpânire sovietică. Unic în lume, Muzeul Victimelor Genocidului din Vilnius, cunoscut şi sub numele de Muzeul KGB, e amplasat într-o fostă închisoare folosită de agenţii secreţi sovietici. Uniformele originale, celulele aproape intacte, camerele de tortură şi numele victimelor gravate în piatră sunt numai câteva dintre imaginile şocante ale acestui film mut.

Aproape la fel de înfricoşător este şi Muzeul Diavolului, din orasul Kaunas, muzeu care prezintă forţele răului prin ochii civilizaţiilor de pe toata suprafaţa globului. Majoritatea obiectelor expuse sunt opere de artă, iar vizitatorii sunt invitaţi să doneze lucrări reprezentative pentru cultura lor. La subsolul muzeului se află un local decorat în aceeaşi notă.

Dealul Crucilor, cel mai misterios punct al Lituaniei

Loc de pelerinaj în special pentru creştinii din ţările baltice, Dealul Crucilor e unul dintre monumentele care l-au impresionat pe fostul suveran pontif, papa Ioan Paul al II-lea, care l-a comparat cu Colosseumul. Originile exacte ale Dealului Crucilor nu sunt cunoscute, dar istoricii cred că primele simboluri ale creştinismului ar fi fost aşezate la începutul secolului XIX. De-a lungul timpului, cruci minuscule sau gigantice, statui ale Fecioarei Maria ori rozarii au fost aduse aici de pelerinii catolici. Potrivit obiceiului, fiecare vizitator e rugat să lase acolo un simbol al creştinismului. Se estimeaza că acum ar exista aici mult peste 50.000 de obiecte de cult. Dealul Crucilor e situat in nordul Lituaniei, la 12 km de oraşul Siauliai.

Când să mergi în Lituania?

Nu atât vremea, cât numărul de ore de lumină solară de care ne putem bucura într-o zi desemneaza perioada cea mai bună de vizitare a Lituaniei, aşa că nu alegeţi iarna decât dacă v-aţi propus să exploraţi barurile şi cluburile de noapte, pentru că puţinele orele de lumina naturală nu vă vor permite să studiaţi îndeaproape minunăţiile arhitecturale şi geografice ale ţării. Primăvara şi vara par a pune în valoare cel mai bine Lituania. Totuşi, pe cât se poate evitaţi vârful de sezon, adică lunile iulie şi august, când e aglomeraţie, preţurile sunt mai mari şi creşte şi riscul de furtună. Fiind vorba de o ţară situată în nordul continentului, nu vă aşteptaţi să întâlniţi temperaturi prea ridicate. În toiul verii, la amiază, rareori vor fi mai mult de 22-23 de grade Celsius.

FACTS

Lituania este cea mai mare dintre cele trei ţări baltice, având o suprafaţă de 65.300 kmp, cam cât Oltenia şi Muntenia la un loc. Conform celor mai recente estimări (2012), populaţia statului ar fi de cca. 3,2 milioane locuitori. Un lituanian din şapte locuieşte în Vilnius.

În Lituania nu există munţi. Punctul cu cea mai mare altitudine este Juozapines Kalnas (293,6 m), situat în apropiere de Vilnius. Lituania are peste 700 de râuri şi aproape 3.000 de lacuri. Teritoriul său este acoperit în proporţie de 28% de păduri.

Lituanienii sunt recunoscuţi pentru rezultatele obţinute în ştiinţă. La Vilnius au loc cele mai importante conferinţe internationale de "Teoria probabilităţilor", iar fizicianul Kestutis Pyragas e apreciat de lumea întreagă pentru studiile sale privind controlul haosului.

Lituania va fi una dintre primele ţări care vor dispărea de pe hartă, dacă omenirea nu va găsi o soluţie împotriva încălzirii globale. Peste câteva sute de ani, s-ar putea ca oraşul Vilnius şi castelele medievale să mai existe doar în manualele de istorie...

Sursa: travel.descopera.ro