Creative Stuff

, , , ,

Revelion Dubrovnik / 7 zile

» Plecari: 29.Dec.2012

» Transport: cu Autocar
» Durata: 7 zile
» Pret: de la 359 EURO de persoana
» Categorie cazare 4*

» Traseu: Dubrovnik


ZIUA 1: Plecare din Bucuresti, ora 05:00 de la restaurantul Cina pe traseul Bucuresti-Pitesti-Craiova-Drobeta Turnu Severin. Cazare la Belgrad, hotel 3.
Tur de oras in capitala Serbiei pentru a admira: Citadela Kalemegdan (fost punct de aparare pentru oras, iar astazi putem vedea portile medievale si baile turcesti), centrul vechi al orasului, Biserica Ortodoxa Sava Serbian.
ZIUA 2: Mic dejun. Plecare catre Croatia. Se tranziteaza Serbia si Bosnia-Hertegovina. Popas la Sarajevo. Cazare in Dalmatia-zona turistica Dubrovnik, hotel 4.
ZIUA 3: Mic dejun. Tur pietonal in cel mai vizitat oras al Croatiei – Dubrovnik, pentru a admira Cetatea, Catedrala, zidurile orasului vechi, Biserica Sf. Vlaho (patronul spiritual al orasului), Turnul cu ceas, Manastirea Franciscana.Seara puteti opta pentru cina de Revelion la restaurantul hotelului sau puteti intampina noul an in vechiul oras.

LA MULTI ANI!!

ZIUA 4: Mic dejun. Timp liber la dispozitia turistilor. Puteti sa va relaxati la piscina hotelului sau va recomandam o plimbare in centrul istoric.
ZIUA 5: Mic dejun. Optional, deplasare catre capitala Dalmatiei - Split (orasul Imparatului Diocletian) pentru a admira: Palatul si Mausoleul Imparatului Diocletian (exterior), Poarta de Aur, Statuia Episcopului Grigore de Nin, Catedrala Sf. Duje. Seara, sosire si cazare la acelasi hotel.

ZIUA 6: Mic dejun. Plecare catre Belgrad cu popas la Mostar. Cazare la Belgrad, hotel 3.

ZIUA 7: Mic dejun. Plecare catre tara. Sosire in functie de traffic si de formalitatile vamale.



Servicii incluse:
Bonus: Tur de oras – Dubrovnik, Mostar, Sarajevo
Cazare la hotel de exceptie VALAMAR Resort 4 in DUBROVNIK; 3 cine la restaurantul aceluiasi hotel; gratis acces la piscina interioare, fitness, wellness si spa!

PRETUL INCLUDE:
transport cu autocar clasificat pentru turism 3;
2 nopti cazare cu mic dejun in Belgrad la hotel de 3;
4 nopti cazare cu 4 mic dejunuri + 3 cine in data de 30.12; 01.01si 02.01.2013 in Dubrovnik la hotel Valamar Lacroma-4 sau similar H. Valamar President 4;
asigurarea medicala,
ghid insotitor din partea agentiei pe traseu;

Nu Include:
intrarile la obiectivele turistice si nici ghizii pentru acestea, cina de Revelion-optional, excursiile optionale, asigurarea storno (RECOMANDATA).

Reduceri:
Copil pana in 12 ani cazat in camera cu 2 adulti are o reducere de 40 EUR

Locuri de imbarcare ; Pitesti ( Hotel Celly), Slatina (Hotel Parc), Craiova (Hotel Jiul), Drobeta Turnu Severin (Hotel Traian).
ACTE NECESARE: pasaport valabil inca 6 luni de la data plecarii; pentru copii minori neinsotiti de ambii parinti este necesar acordul legalizat al parintilor. Detalii la www.politiadefrontiera.ro
Persoanele care se inscriu singure si pentru care agentia nu gaseste partener/partenera nu vor plati diferenta pentru camera single.

Emiratele Arabe Unite, viziune si extravaganta 09-10-2013


Zgarie-norii plutitori isi fac loc in vecinatatea cladirilor ponosite, iar navele mari de croaziera impart Golful Persic cu barcile pescaresti din lemn. Un tinut arid, asemenea planetei Dune a lui Frank Herbert, in care mirodenia pentru care multi sunt dispusi sa plateasca pretul suprem nu e altceva decat petrolul...

Cu mai bine de o jumatate de secol in urma, de-a lungul coastei Golfului Persic isi duceau viata, de pe-o zi pe alta, pescarii si cautatorii de perle. In anii `40, petrolul avea sa schimbe cursul istoriei. Casele care stateau sa se darame s-au preschimbat in cladiri futuriste gratie unor seici care nu s-au lasat prinsi in mirajul aurului negru si au intocmit un plan de rezerva, care sa le asigure un trai bun si dupa epuizarea resurselor naturale. Conducatorii au pariat totul pe o singura carte: turismul, o miza care avea sa aseze Emiratele Arabe Unite printre tarile cele mai dezvoltate ale lumii.

Plaje artificiale, sporturi extreme si… perle 

Turismul se concentreaza in jurul intinderilor de nisip. Daca dunele desertului sunt rezervate celor putini care se incumeta sa le strabata, nisipul cald al plajelor ii rasfata pe toti: de la turistii care vor sa se bronzeze intr-un colt uitat de lume, pana la cei care prefera confortul oferit de un sezlong luxos.

Si totusi, Emiratele n-au excelat, in trecut, la capitolul „plaje”, dispunand de o fasie ingusta de nisip pe coasta Golfului Persic. Emirul din Dubai a venit atunci cu ideea construirii unor plaje artificiale in forma de palmier, mult mai practice decat intinderile de nisip circulare. Asa s-au nascut Palm Jumeirah, Palm Jebel Ali si Palm Deira, unde vedetele din lumea intreaga s-au inghesuit sa cumpere proprietati. Emiratele Arabe Unite sunt acum cunoscute in lumea intreaga multumita conditiilor optime pentrujet ski, snorkeling, scuba diving si kiteboarding.

Diferentele de natura cultura dintre romani si locuitorii Emiratelor ar putea sa-ti sugereze sa uiti, pentru cateva zile, de plaja si sa incerci sa descoperi stilul de viata al gazdelor. In loc de obisnuitele excursii cu camile in desert, poti organiza o iesire la pescuit impreuna cu localnicii, care inca mai folosesc barci din lemn si instrumente vechi de secole. S-ar putea sa faci rost, astfel, si de o perla. Aceste pietre semipretioase erau cautate si apoi valorificate de localnici inca din Antichitate. Aproape la fel de interesanta pare a fi supravegherea construirii unei corabii. Localnicii nu se folosesc de planuri, fac masuratorile „dupa ochi” si au doar instrumente simple. Crearea unui vas de mari dimensiuni dureaza chiar si zece luni, dar unul mai mic e gata in aproximativ o luna.

Cladirile SF din Dubai 

Nimic nu pare a fi imposibil pentru seicul Mohammed bin Rashid Al Maktoum care, dupa hotelul subacvatic de luxHydropolis, partiile acoperite de la Ski Dubai, hotelul Burj al Arab si cea mai inalta cladire din lume, Burj Dubai, si-a propus acum sa construiasca Dynamic Tower, un zgarie-nori rotitor de 420 m, ale carui 80 de etaje se vor invarti continuu si independent in jurul unui centru fix din ciment. Cladirea va fi gata pana in 2010. Cinci ani mai tarziu va fi finalizat si Dubailand, cel mai mare parc de distractii din lume, care se va intinde pe o suprafata de 278 kmp, fiind chiar mai mare decat Bucurestiul.

Abu Dhabi, unul dintre cele mai bogate orase ale lumii 

Pe locul pe care, in 1761, niste pescari aveau sa-l boteze Abu Dhabi („fiul gazelei”) se afla astazi capitala Emiratelor Arabe Unite, unul dintre centrele mondiale ale afacerilor cu petrol. In ciuda cladirilor moderne care rasar necontenit, localnicii, care nu cred neaparat in modernizarea zonei, ii indeamna pe turisti sa contemple edificiile vechi, adevarate simboluri istorice. Palatul Qasr al Hosn are mai bine de doua secole si se lauda cu titlul de cea mai batrana constructie din piatra din Abu Dhabi. Aici isi are sediul Fundatia Culturala, care organizeaza expozitii de fotografie si de obiecte traditionale. Capitala adaposteste parcuri imense, cum este recent inauguratul Khalifa Park, in valoare de 50 milioane dolari americani, care are propriul sau acvariu. Spiritul ecologic i-a indemnat pe localnici sa construiasca, la marginea Capitalei, un oras nepoluant de 50.000 locuitori. In interiorul acestuia circulatia autoturismelor va fi interzisa.

Cand sa mergi in Emiratele Arabe Unite si cat te costa? 

Agentii de turism iti vor recomanda, cel mai probabil, perioada mai – octombrie, daca le vei spune ca ai in plan un concediu care sa includa cocktailuri pe plaja si bai in apa calda a Golfului Persic. Din iunie si pana in septembrie, din cauza temperaturilor foarte ridicate, multe dintre hoteluri isi ajusteaza preturile pentru a atrage clienti. Inainte sa platesti pentru sejur, verifica sa nu se intersecteze cu Ramadanul, care cade, in 2008, intre 1 si 30 septembrie. Vizitatorilor li se cere sa nu manance, sa nu bea si sa nu fumeze in spatii publice de la rasaritul soarelui si pana la apus. Pe perioada sarbatorii insa preturile sunt mult reduse.

Romanii au inceput, si ei, sa prinda gustul excursiilor exotice, iar agentiile de turism au intuit acest lucru si si-au imbunatatit oferta. Pentru Emiratele Arabe Unite exista excursii de 4 zile (400 euro/persoana), 7 zile (800-2.000 euro/persoana) sau de Revelion (1.700-2.000 euro/persoana). Daca va ganditi sa mergeti pe cont propriu, trebuie sa stiti ca exista zboruri directe Bucuresti – Dubai. Pretul unui bilet dus-intors este de aproximativ 700 euro.


FACT

  • Cele sapte Emirate (Abu Dhabi, Dubai, Sharjah, Ajman, Umm al Qaiwain, Ras al Khaimah si Fujairah) au o suprafata totala de 83.600 kmp. Potrivit CIA World Factbook, populatia Emiratelor Arabe Unite este de aproximativ 5 milioane locuitori si inregistreaza cel mai mare dezechilibru din lume, din punctul de vedere al repartitiei pe sexe: numarul barbatilor este de 2.18 ori mai mare decat cel al femeilor! Peste trei sferturi din locuitori sunt straini.
  • Internetul nu e la indemana oricarui localnic. Preturile sunt de peste 10 ori mai mari decat in Romania, iar multe dintre site-uri au continutul cenzurat. In aceasta categorie intra tot domeniul .il, alocat Israelului, paginile web pornografice sau antiislamice, retele sociale ca hi5 si Yahoo! Personals, site-urile care critica Emiratele sau cele de torrenti. Blocate sunt si toate serviciile VoIP, ca de exemplu Skype.
  • Localnicii folosesc henna pentru a-si vopsi parul si pentru a-si face tatuaje temporare. Turistii pot beneficia, contra cost, de astfel de tratamente cosmetice.
  • Femeilor care doresc sa se bronzeze in costum de baie li se recomanda plajele private ale hotelurilor.
  • Abu Dhabi va gazdui un Mare Premiu de Formula 1, din 2009. Circuitul seamana cu cel de la Monaco.
  • Cursele de camile sunt considerate sport traditional. Exista 15 circuite in cele sapte emirate.

 

Sursa: www.descopera.ro

Minuni pe cale de disparitie 09-10-2013


Patrimoniul cultural si cel natural – un dar al trecutului care ar trebui lasat mostenire viitorului – reprezinta doua surse de viata si de inspiratie primordiale. Locuri atat de diverse precum intinderile Parcului National Serengeti din Africa orientala, piramidele din Egipt, Marea Bariera de Corali din Australia sau catedralele baroce din America Latina alcatuiesc un patrimoniu mondial, ale carui situri, potrivit UNESCO, apartin, indiferent de teritoriul pe care sunt plasate, tuturor popoarelor. Multe dintre aceste situri traiesc suferinta unor amenintari ingrijoratoare.

7 minuni in declin

Venetia, Canal Grande

"S-a stins viata falnicei Venetii,/ n-auzi cantari, nu vezi lumini de baluri". Chiar daca, la vremea cand Eminescu scria aceste versuri, Orasul Dogilor nu mai avea, intr-adevar, opulenta de pe vremea Serenissimei Republici, astazi, cel putin sub raportul spectaculosului si al iluminarii feerice, arata grandios. Problema acestui oras fondat in anul 452, unic in miraculoasa lui alcatuire lacustra, este aceea ca se scufunda cu aproximativ 1,5 cm pe secol, oricat de masive sunt eforturile, sustinute la scara industriala, de pompare a apei din structurile subterane.

Insulele Maldive

Desi pare aproape imposibil de imaginat ca o intrega tara sa se scufunde, exact asta se intampla cu Maldivele, "o semintie" de aproximativ 1.200 de insule, scaldate de niste ape care, potrivit specialistilor, contin cea mai bogata viata marina din lume. 80% dintre aceste insule se afla cu aproape un metru peste nivelul marii si sunt pandite de un risc tragic: cresterea continua a nivelului oceanului, fenomen cauzat de incalzirea globala. In timpul tsunami-ului din 2004, care a afectat intreaga infrastructura a tarii, multi atoli din zona au disparut definitiv de pe harta lumii.

Zapezile de pe Kilimanjaro

Considerat cel mai inalt munte din Africa (6.021 m), Kilimanjaro are un varf (cel vestic) caruia localnicii ii spun, nu intamplator, Masai Ngaje Ngai, adica Salasul lui Dumnezeu. Aerul sau de templu al transcendentului e intretinut si de hlamida imaculata de zapada care ii imbraca, indiferent de anotimp, piscul. In ultimii ani, acest acoperamant alb si-a restrans treptat dimensiunile, din pricina aceleiasi incalziri globale. Specialistii spun ca ghetarii care pareau eterni vor deveni, in doar cincisprezece ani, istorie.

Marele Zid Chinezesc

Cele mai vechi segmente din acest monument, probabil cel mai autoritar simbol al Imperiului de Mijloc, dateaza din secolul al V-lea i.Hr. Frontiera semeata si edificiu de aparare, singurul artefact uman vizibil din spatiul cosmic, Zidul a fost consolidat in vremea dinastiei Ming (secolul al XIV-lea). Astazi, aproape doua treimi din cei 6.400 de kilometri care reprezinta distanta de la granita cu Coreea si pana in desertul Gobi au fost distruse de eroziune si de dezvoltarea necontrolata a regiunilor din preajma.

Luxor, Egipt

Datand, aproximativ, din veacul al XIV-lea i.Hr., complexul Luxor de pe malul apusean al Nilului - care include Valea Regilor, Valea Reginelor, precum si mai bine de 40 de temple si monumente funerare - este amenintat nu doar de ravagiile turismului si de rapacitatea "pradatorilor" de vestigii arheologice, ci si de catre insusi fluviul sacru. Constructia barajului de la Aswan, in urma cu 40 de ani, a prilejuit infiltratii masive de apa, care au erodat vechile fundatii si au acoperit numeroase morminte.

Machu Picchu, Peru

Stravechea cetate incasa este pe cale sa devina o victima a propriei sale popularitati. Ruinele, descoperite de istoricul american Hiram Bingham in 1911, au devenit cea mai populara atractie turistica peruviana din ultima vreme. Traficul urias (circa un milion de vizitatori anual) a provocat destabilizarea si chiar prabusirea unora dintre fundatiile de piatra. In plus, dezvoltarea zonala - consecinta a valului de vilegiaturisti - ameninta mediul alpin in care a fost edificata cetatea.

Triunghiul de coral, Indonezia

In acest spatiu au fost descoperite mai bine de 3.000 de specii de pesti si circa 600 de varietati de corali, adica aproximativ 75% din totalul cunoscut pana asazi. Acest ecosistem paradisiac se confrunta cu doua probleme severe: pescuitul excesiv si pescuitul distructiv (care foloseste, pentru uciderea pestilor, explozibili sau otravuri). Consecinta acestor actiuni criminale este nu doar disparitia vietatilor acvatice, ci si distrugerea habitatului lor.

Sursa: www.descopera.ro

Machu Picchu, 100 de ani de mister09-10-2013


Pe 24 iulie 2011 se împlinesc 100 de ani de la descoperirea cetăţii incase Machu Picchu, al cărei nume se traduce prin „piscul bătrân” în limba Quechua, vorbită de-a lungul Anzilor. Hiram Bingham, cel care a descoperit citadela în anul 1911, i-a dat numele muntelui pe care este situată, iar denumirea originală nu a fost descoperită niciodată.

Machu Picchu se situează pe o culme de munte la 450 de metri deasupra fluviului Urubamba, afluent al Amazonului. Întregul complex se întinde pe 32.500 de hectare, însă zona construită, care cuprinde 172 de locuinţe, este concentrată pe un platou ce măsoară 530 de metri în lungime şi 200 de metri în lăţime, înconjurat de terase destinate agriculturii. Se crede că aproximativ 1.000 de oameni au locuit în acest vechi oraş incaş, construit în secolul al XV-lea.

Cum a fost "descoperit" Machu Picchu

Hiram Bingham III, un tânăr profesor de istorie de la Universitatea Yale, a pornit în 1911 într-o expediţie de cercetare în Peru, propunându-şi să descopere "ultimul refugiu al civilizaţiei Inca". El mai călătorise cu 3 ani înainte în America de Sud şi vizitase ruinele incase din Choquequirao, în sudul Peru-ului. Această călătorie i-a trezit interesul pentru cetăţile civilizaţiei Inca, făcându-l să viseze la descoperirea "oraşului pierdut" al incaşilor.

Bingham aflase din documentele istorice faptul că Manco Inca, unul dintre ultimii împăraţi incaşi, a construit un oraş intitulat Vilcabamba într-o zonă nelocuită, în încercarea de a ieşi de sub dominaţia conchistadorilor spanioli. De asemenea, Bingham auzise despre o aşezare aflată pe culmea estică a Anzilor, intitulată "Matcho Piccu", însă niciun european sau american nu reuşise să descopere acest sit, el nefiind menţionat nici de documentele spaniole.

Bingham a pornit în expediţie convins că va găsi ultima cetate a incaşilor în valea râului Urubamba. Spre norocul său, în acel an guvernul peruan croise un drum prin defileul râului Urubamba, pentru a facilita transportul de zahăr, cauciuc şi cacao din Amazon. Istoricul american a fost printre primii exploratori care au putut folosi acest drum, acesta dovedindu-se extrem de util în expediţia sa.

Cu o zi înainte de epocala descoperire, Bingham l-a întâlnit pe Melchor Arteaga, un campesino (ţăran) din zonă, care i-a spus că putea să-l conducă la un oraş străvechi. În dimineaţa zilei de 24 iulie 1911, ploua în valea Urubamba, iar Arteaga i-a spus lui Bingham că urcuşul era prea dificil pe timp de ploaie. "Când am fost de acord să-l plătesc cu un sol, de 3-4 ori venitul unei zile de muncă în zonă, a acceptat în cele din urmă să ne ghideze la ruine", a relatat exploratorul.

Urcând prin desişul pădurii tropicale, ei au ajuns la o fermă a câtorva campesinos, aflată la aproximativ 350 de metri deasupra nivelului râului. Surprinşi să-l vadă pe exploratorul american, ţăranii i-au dat acestuia de mâncare şi, aflând că acesta caută o cetate veche, i-au spus că "puţin mai departe" va găsi ruinele unui oraş vechi.

Însoţit de un copil în vârstă de 11 ani, care cunoştea calea spre ruine, Bingham a continuat să urce pe munte, până când a ajuns la o amplă zonă terasată ce l-a făcut să înţeleagă că a descoperit un sit important al civilizaţiei incase. Exploratorul american a continuat să urce timp de două ore, până când a ajuns la "un labirint de ziduri mici şi mari, acoperite de junglă, ruinele unor clădiri construite din blocuri de granit decupate atent şi legate fără să se fi folosit ciment". Bingham a rămas uimit de precizia şi măiestria pietrarilor incaşi şi de frumuseţea întregii structuri descoperite, fiind convins că descoperise "oraşul pierdut al Incaşilor".

Profesorul de la Yale a făcut un inventar al tuturor structurilor descoperite, iar un an mai târziu s-a întors şi a efectuat excavaţii în situl arheologic, curăţând suprafaţa de copaci şi expunând lumii întregi frumuseţea citadelei. Pe parcursul lucrărilor, Bingham a descoperit mii de obiecte - printre care unelte de piatră, bijuterii şi ceramică - pe care le-a dus la universitatea Yale, cu acordul guvernului peruan. În ultimele decenii, autorităţile din Peru au ajuns să regrete acordul, susţinând că de fapt acesta stipula doar împrumutul temporar al artefactelor către Yale.

Peru a avut o dispută îndelungată cu instituţia de învăţământ americană, solicitând acesteia să returneze artefactele pe care Bingham le-a scos din ţară. Pentru a recupera obiectele ce aparţineau patrimoniului naţional, preşedintele i-a scris preşedintelui american Barack Obama, cerându-i să intervină pentru a facilita repatrierea obiectelor. În cele din urmă, peruanii au avut sorţi de izbândă, universitatea Yale returnând o parte din cele peste 5.000 de obiecte în martie anul acesta, inclusiv 370 de piese de muzeu ce vor fi expuse în Cusco.

În ultimii ani, cercetări efectuate de oameni de ştiinţă din Franţa şi Peru au arătat că aventurierul german Augusto Berns vizitase Machu Picchu cu 44 de ani înainte de Bingham. Chiar dacă exploratorul american nu a "descoperit" cu adevărat Machu Picchu, ruinele fiind cunoscute de ţăranii ce trăiau în zonă, el a fost prima persoană care a făcut cunoscut acest sit în întreaga lume, publicând detalii şi imagini din expediţia sa în 1913. De aceea, el este considerat "descoperitorul ştiinţific" al Machu Picchu.

Bingham s-a dedicat politicii, a devenit guvernator şi membru în Senatul SUA, iar după ce şi-a pierdut postul de senator ca urmare a unui scandal de corupţie, nefiind reales, a început să-şi povestească aventurile din America de Sud, intrând în conştiinţa populară graţie cărţilor sale. Deloc modest, acesta scria într-unul dintre volumele sale următoarele cuvinte: "Columb a fost cel care a făcut continentul american cunoscut lumii civilizate. În acelaşi sens, eu am «descoperit» Machu Picchu".

Reputaţia sa de explorator s-a răspândit în întreaga lume, el fiind considerat unul dintre cei care au inspirat personajul hollywoodian "Indiana Jones", conceput de George Lucas şi Steven Spielberg.

Ce reprezenta Machu Picchu

Imperiul Inca a fost fondat de un trib ce a trăit în apropierea oraşului Cusco în secolul al XII-lea. Membrii acestuia s-au răspândit pe o suprafaţă întinsă de-a lungul Anzilor, acoperind întreg teritoriul pe care se găsesc astăzi Ecuador, Bolivia şi Chile.

Capitala imperiului Inca era Cusco (Q'osqo în Quechua), nume ce înseamnă "buricul pământului". Cusco era oraşul sfânt al incaşilor şi totodată centrul politic, militar şi cultural al imperiului. Din Cusco porneau toate drumurile ce făceau legătura între oraşele Imperiului, aici aflându-se reşedinţa împăraţilor incaşi.

Când a descoperit Machu Picchu, Bingham era ferm convins că a găsit Vilcabamba, oraşul construit de Manco Cápac drept ultim refugiu al incaşilor asupriţi de cuceritorii spanioli. Bingham se înşela; el descoperise şi adevăratul Vilcabamba, însă nu a realizat adevărata importanţă a sitului, considerând aşezarea prea simplă pentru a o cerceta în profunzime. Abia după moartea sa arheologii au confirmat faptul că Machu Picchu nu este Vilcabamba, astfel că Bingham nu a a aflat niciodată adevărul.

Faptul că Machu Picchu prezintă un singur stil arhitectural, similar cu cel al cetăţii Cusco, indică faptul întregul oraş a fost construit în acelaşi timp, nivelul de detaliu făcând puţin probabil ca aşezarea să fie ridicată în timp ce incaşii fugeau de asupritorii spanioli. De asemenea, numărul redus de terase destinate agriculturii sugerează că oraşul avea o populaţie mică şi că o bună parte din alimente provenea din Cusco.

De asemenea, pentru că Machu Picchu se află la mică distanţă de Cusco, la doar 3 zile de mers pe jos, într-un climat călduros, istoricii cred că această cetate era o reşedinţă folosită în timpul vacanţelor de împăratul Inca şi de servitorii săi. Pentru că se află la o altitudine mai joasă decât Cusco şi este situată pe o culme muntoasă în apropierea bazonului Amazonian, cetatea Machu Picchu avea parte de o iarnă mai blândă, cu un climat mai umed şi mai cald.

Această ipoteză este susţinută de faptul că în Machu Picchu nu au fost descoperite morminte elaborate, tipice conducătorilor incaşi, fapt ce sugerează că membrii familiei regale incase nu locuiau aici pentru perioade lungi.

Pentru că nu au descoperit nici un artefact spaniol, arheologii au concluzionat că Machu Picchu a fost abandonat de incaşi în preajma momentului cuceririi imperiului Inca de către spanioli.

Istoricii cred că cel de-al nouălea împărat al Regatului Cusco şi totodată fondatorul Imperiului Inca, Pachacútec, a fost cel care a comandat construirea complexului de la Machu Picchu, acest lucru petrecându-se în jurul anului 1450.

Pentru că incaşii nu foloseau roata, rămâne un mister modul în care au reuşit să urce pe această colină pietrele masive de granit folosite înconstrucţie. Majoritatea arheologilor consideră că acestea au fost împinse de sute de muncitori de-a lungul unui plan înclinat.

Citadela era împărţită în 3 secţiuni: una sacră, în care se găseau temple închinate zeului-soare, Inti, o zonă rezidenţială destinată claselor inferioare şi o zonă rezidenţială destinată preoţilor şi nobilimii.

Inti era cel mai important zeu al incaşilor, care credeau că împăraţii sunt descendenţii direcţi ai acestuia. Pentru multă vreme s-a crezut despre Machu Picchu că era o zonă cu o însemnătate spirituală importantă pentru incaşi, însă cele mai recente cercetări arată că religia nu constituia principalul rol al aşezării.

Concluzia arheologilor este că Machu Picchu reprezenta o reşedinţă a clasei conducătoare a Imperiului Inca, care se muta aici temporar împreună cu câteva sute de servitori. Majoritatea lucrătorilor erau olari, pietrari, bijutieri pricepuţi în prelucrarea aurului şi argintului, ţesători şi alţi meşteşugari. Cercetările istoricilor indică faptul că aceşti meşteşugari erau aduşi la Machu Picchu din toate colţurile imperiului, având parte de o viaţă bună în această cetate-staţiune.

Timp de o sută de ani, Machu Picchu a constituit destinaţia de vară a clasei conducătoare incase, fiind echivalentul unei staţiuni de lux din care aceştia continuau să desfăşoare activităţile de conducere a imperiului.

Arhitectura cetăţiii este impresionantă, templele, terasele destinate agriculturii, apeductele şi grădinile integrându-se perfect în mediul înconjurător. Interesul faţă de natură se reflectă în clădiri şi în instrumentele astronomice ce reflectă mişcările celeste ale soarelui în timpul solstiţiilor anuale.

Colina pe care incaşii au ales-o pentru a construi Machu Picchu oferă o panoramă superbă atât asupra vârfului Putucusi, considerat şi astăzi sacru de către localnicii din zonă, cât şi asupra naturii înconjurătoare. Şansa de a trăi în mijlocul unui peisaj superb prezenta însă costuri ridicate, aşa că locuitorii din Machu Picchu depindeau de resursele trimise din Cusco.

Cetatea nu a avut o viaţă lungă: aceasta nu a fost locuită nici măcar 100 de ani, oraşul fiind abandonat în jurul anului 1530, odată cu supunerea civilizaţiei Inca de către conchistadorii spanioli.

Machu Picchu astăzi şi problemele de conservare

Inclus pe lista Patrimoniului Mondial de către UNESCO în 1983, Machu Picchu atrage un număr din ce în ce mai mare de turişti în fiecare an. "Machu Picchu are pentru Peru aceeaşi însemnătate pe care o au piramidele în Egipt", spune Luis Lumbreras, fost conducător al Institutului Naţional de Cultură.

În cea mai mare parte a secolului al XX-lea, Machu Picchu nu a fost vizitat de prea mulţi turişti, costurile pentru a ajunge într-un loc atât de îndepărtat fiind extrem de mari. Începând cu anii 1980 şi continuând până în 1999, turiştii au avut încă un motiv pentru a evita zona: un conflict între gherilele maoiste Sendero Luminoso şi guvernul peruan.

Cu toate acestea, în anul 1991 aproximativ 77.000 de turişti au vizitat Machu Picchu. După încheierea conflictului intern, numărul turiştilor a crescut de aproximativ 10 ori în ultimul deceniu, în 2009 vizitând cetatea incasă mai mult de 800.000 de oameni.

În ianuarie 2010, calea ferată ce leagă citadela de Cusco a fost distrusă de inundaţii, turiştilor fiindu-le imposibil să poată ajunge la sit timp de luni bune, fapt ce a generat pierderi de zeci de milioane de dolari. De aceea, anul trecut doar 700.000 de turişti au vizitat situl, însă pentru anul acesta se estimează un număr de un milion de vizitatori.

Acest lucru nu este văzut cu ochi buni de către oficialii UNESCO, îngrijoraţi de efectul pe care un număr atât de mare de vizitatori îl poate avea asupra sitului arheologic. Aceştia au cerut autorităţilor locale să limiteze numărul de persoane ce pot vizita într-o zi Machu Picchu la 1.800. În clipa aceasta, limita impusă de oficialităţi este de 2.500 de vizitatori.

O altă problemă o reprezintă autorităţile locale, pentru care nu primează întodeauna interesul arheologic şi istoric. "Autorităţile din zonă nu ştiu ce este UNESCO, nu înţeleg ce înseamnă o zonă protejată", susţine Fernando Astete, directorul Parcului Arheologic Machu Picchu.

În anul 2000, oficialităţile au permis unei companii producătoare de bere să filmeze o reclamă în cetate. În timpul filmărilor, un braţ al unei macarale s-a prăbuşit peste Intihuatana, o piatră incasă sacră folosită în timpul festivalurilor pentru adorarea celei mai importante zeităţi, zeul-soare Inti, şi care era totodată un instrument ştiinţific ce indica mişcările lunii, solstiţiile şi echinocţiile. Piatra a fost afectată, fiind ciobită în partea superioară, însă autorităţile au continuat să permită accesul carelor de filmare în Machu Picchu, singura consecinţă a evenimentului fiind condamnarea la 6 ani de închisoare a cameramanului vinovat. Recent, oficialităţile locale au autorizat filmarea unor scene de dans pentru Enhiran, un film de la Bollywood.

Cum ajungem la Machu Picchu?

Condor Airlines zboară pe ruta Bucureşti-Lima cu escale la Frankfurt, Santo Domingo şi Panama City. Zborul de la Lima la Cusco e operat de LAN Airlines. Puteţi descoperi şi alte opţiuni pe Flaps.ro.

Odată ajunşi în Cusco, va trebui să luaţi luaţi trenul. Majoritatea călătorilor optează pentru o călătorie până la Aguas Calientes (orăşel cunoscut şi sub numele de Machu Picchu Pueblo), călătoria de-a lungul celor 112 kilometri parcurgând un peisaj spectaculos. Există trei trenuri turistice spre Aguas Calientes, în funcţie de gradul de confort pe care îl doriţi, cel mai ieftin costând aproximativ 50$ pe segment. Trenul de lux poartă numele lui Hiram Bingham, iar o călătorie costă aproximativ 350$ pe segment, tarif ce include două mese şi un ghid care vă va însoţi în vizita prin Machu Picchu.

Din Aguas Calientes va trebui să luaţi un autobuz până la intrarea în Machu Picchu. Drumul durează doar 15 minute, însă vi se va părea cu siguranţă mai lung datorită serpentinelor care compun ruta.

Dacă preferaţi să mergeţi pe jos, urcuşul până la Machu Picchu durează aproximativ o oră. Poate vă aşteptaţi la o plimbare uşoară, însă nu este, mai ales dacă nu v-aţi obişnuit cu cantitatea redusă de oxigen din aer la această altitudine. Pentru a rezista mai bine condiţiilor climatice, localnicii mestecă frunza de coca şi beau ceaiuri din această plantă.

Dacă aveţi spirit de aventură, puteţi lua trenul doar până la Ollantaytambo, la 82 de kilometri de Cusco, iar de acolo puteţi porni în explorarea regiunii la pas. Călătoria pe Camino del Inca (Calea Incaşilor) este preferată de mulţi turişti, cei 43 de kilometri ce despart Ollantaytambo de Machu Picchu constituind o experienţă unică. Atenţie, însă: nu puteţi parcurge acest traseu decât ca parte a unui grup organizat de o agenţie de turism locală. Această măsură a fost luată după ce s-a constatat că anual în urma celor 75.000 de turişti ce călătoreau pe această rută rămâneau prea multe gunoaie care afectau mediul înconjurător.

Pentru că nu trebuie să rataţi răsăritul la Machu Picchu, este obligatoriu să trageţi peste noapte la unul dintre hotelurile din zonă. De asemenea, acest lucru vă va permite să exploraţi mai pe îndelete ruinele cetăţii incase, evitând aglomeraţia.

Când să vizităm Machu Picchu?

Între lunile noiembrie şi martie, adică în anotimpul ploios, veţi avea parte de precipitaţii în fiecare zi şi nu vă veţi putea bucura de răsăritul de soare, Machu Picchu fiind învăluit de nori dimineaţa. De aceea, cei mai mulţi turişti vizitează cetatea incasă între lunile mai şi octombrie. Un vârf de vizitatori se înregistrează şi cu ocazia celor două solstiţii anuale (20/21 iunie şi 21/22 decembrie), când mii de curioşi vin să vadă cum soarele se aliniază perfect cu fereastra Templului Soarelui, luminând un altar de piatră situat în centrul încăperii. Clădirea avea un rol spiritual, fiind dedicată venerării zeului Inti.

Numărul crescând de turişti îi îngrijorează pe specialişti, mulţi temându-se că Machu Picchu îşi va pierde aspectul unic, cetatea fiind unul dintre cele mai bine conservate monumente pre-columbiene. Şi comunitatea arheologică a tras un semnal de alarmă, mulţi specialişti considerând că această bijuterie arhitectonică nu va rezista în timp dacă autorităţile nu vor lua măsuri. "În 10 ani, valea aceasta va fi un imens parc de distracţii, un fel de Disneyland", avertizează Jose Canziani, un specialist în arheologie de la Universitatea Catolică din Lima.

Aşadar, dacă doriţi să descoperiţi citadela incasă în forma ei originală, cât încă nu este afectată iremediabil de miile de turişti ce o vizitează zilnic, grăbiţi-vă!

 

Sursa: descopera.ro

Tags:

, , , ,

...si pe facebook:

Opinia ta conteaza: