Creative Stuff

, , , ,

Revelion Dubrovnik / 7 zile

» Plecari: 29.Dec.2012

» Transport: cu Autocar
» Durata: 7 zile
» Pret: de la 359 EURO de persoana
» Categorie cazare 4*

» Traseu: Dubrovnik


ZIUA 1: Plecare din Bucuresti, ora 05:00 de la restaurantul Cina pe traseul Bucuresti-Pitesti-Craiova-Drobeta Turnu Severin. Cazare la Belgrad, hotel 3.
Tur de oras in capitala Serbiei pentru a admira: Citadela Kalemegdan (fost punct de aparare pentru oras, iar astazi putem vedea portile medievale si baile turcesti), centrul vechi al orasului, Biserica Ortodoxa Sava Serbian.
ZIUA 2: Mic dejun. Plecare catre Croatia. Se tranziteaza Serbia si Bosnia-Hertegovina. Popas la Sarajevo. Cazare in Dalmatia-zona turistica Dubrovnik, hotel 4.
ZIUA 3: Mic dejun. Tur pietonal in cel mai vizitat oras al Croatiei – Dubrovnik, pentru a admira Cetatea, Catedrala, zidurile orasului vechi, Biserica Sf. Vlaho (patronul spiritual al orasului), Turnul cu ceas, Manastirea Franciscana.Seara puteti opta pentru cina de Revelion la restaurantul hotelului sau puteti intampina noul an in vechiul oras.

LA MULTI ANI!!

ZIUA 4: Mic dejun. Timp liber la dispozitia turistilor. Puteti sa va relaxati la piscina hotelului sau va recomandam o plimbare in centrul istoric.
ZIUA 5: Mic dejun. Optional, deplasare catre capitala Dalmatiei - Split (orasul Imparatului Diocletian) pentru a admira: Palatul si Mausoleul Imparatului Diocletian (exterior), Poarta de Aur, Statuia Episcopului Grigore de Nin, Catedrala Sf. Duje. Seara, sosire si cazare la acelasi hotel.

ZIUA 6: Mic dejun. Plecare catre Belgrad cu popas la Mostar. Cazare la Belgrad, hotel 3.

ZIUA 7: Mic dejun. Plecare catre tara. Sosire in functie de traffic si de formalitatile vamale.



Servicii incluse:
Bonus: Tur de oras – Dubrovnik, Mostar, Sarajevo
Cazare la hotel de exceptie VALAMAR Resort 4 in DUBROVNIK; 3 cine la restaurantul aceluiasi hotel; gratis acces la piscina interioare, fitness, wellness si spa!

PRETUL INCLUDE:
transport cu autocar clasificat pentru turism 3;
2 nopti cazare cu mic dejun in Belgrad la hotel de 3;
4 nopti cazare cu 4 mic dejunuri + 3 cine in data de 30.12; 01.01si 02.01.2013 in Dubrovnik la hotel Valamar Lacroma-4 sau similar H. Valamar President 4;
asigurarea medicala,
ghid insotitor din partea agentiei pe traseu;

Nu Include:
intrarile la obiectivele turistice si nici ghizii pentru acestea, cina de Revelion-optional, excursiile optionale, asigurarea storno (RECOMANDATA).

Reduceri:
Copil pana in 12 ani cazat in camera cu 2 adulti are o reducere de 40 EUR

Locuri de imbarcare ; Pitesti ( Hotel Celly), Slatina (Hotel Parc), Craiova (Hotel Jiul), Drobeta Turnu Severin (Hotel Traian).
ACTE NECESARE: pasaport valabil inca 6 luni de la data plecarii; pentru copii minori neinsotiti de ambii parinti este necesar acordul legalizat al parintilor. Detalii la www.politiadefrontiera.ro
Persoanele care se inscriu singure si pentru care agentia nu gaseste partener/partenera nu vor plati diferenta pentru camera single.

Cancun, perla din Yucatan09-10-2013


In 1970, un proiect guvernamental mexican incepea transformarea unui un mic sat de pescari din jungla Peninsulei Yucatan intr-una dintre marile statiuni de lux ale lumii, care acum atrage si farmeca patru milioane de turisti pe an. Ca destinatie de vacanta, Cancun a cucerit definitiv un teritoriu turistic aflat in trecut in stapanirea celebrelor Bahamas, Republica Dominicana, Puerto Rico sau Jamaica, iar ca marturie a victoriei stau apele perfect albastre, plajele delicate, hotelurile sofisticate si un nesfarsit sir al optiunilor de explorare a fantasticei lumi istorice si naturale din Peninsula Yucatan.

 

Insula

Probabil cu originea in mayasul "Kan Kun", insemnand "cuib de sarpe", numele insulei aparea deja in harti locale mai vechi. Despartita de jungla coastei Yucatan-ului printr-o laguna cu mangrove, insula Cancun se intinde subtire, luind forma cifrei 7, in apele Caraibelor, asezindu-le in valuri plaje minunate. Doua poduri leaga Bulevardul Kukulcan ("Sarpele cu pene") de drumul dinspre aeroport, in sud, si de orasul Cancun, in nord, traversand in felul acesta canalele prin care laguna Nichupte comunica, monoton, cu marea.

Cu o latime medie de 500 metri, zonele insulare se definesc prin pozitia lor fata de bulevardul de central: pe partea stanga, restaurante, debarcadere, mall-uri si terenuri de golf isi oglindesc siluetele in apele colorate de lumina apusului ale lagunei; pe partea dreapta, hotelurile si condominiurile ocupa plajele albe si isi etaleaza luxul celor patru-cinci stele, intr-o competitie neobosita si elitista. In mijlocul statiunii, o inima de cladiri palpita frenetic la lasarea noptii, cand muzica si dansul din cluburi lasa in uitare cinele traditionale si exotice din marile restaurante. Cancun face, prin viata lui de noapte, o concurenta acerba Los Angeles-ului si Ibizei...

Dimineata devreme este momentul in care statiunea se descopera stralucitoare si eleganta. O plimbare de douazeci de kilometri pe aleile alaturate bulevardului Kukulcan duce turistul prin parcuri mici si mereu pline de flori, pe langa pajisti verzi, cladiri somptuoase, statui si monumente albe, golase in soare, sau fantani arteziene susurande. Briza sarata a marii hraneste aerul curat, iar linistea se tulbura cu cearta pasarilor, rasuflarea sacadata a alergatorilor sau biciclistilor si cu trecerea a cate unui autobuz obosit, ce duce localnicii spre si din statiunea unde isi castiga existenta. In fata marilor hoteluri, gradini de palmieri, leandri si trandafiri japonezi asteapta zilnicele autocare si taxiuri pline de turisti in cautarea vacantei perfecte.

Iesind pe plaja, turcoazul apelor cu valuri mici intalneste un nisip fin, in care stau infipte radacinile palmierilor plini de nuci si picioarele scurte ale sezlongurilor. In zare, marea se lateste in profunzimi albastre si sta in asteptarea sutelor de iahturi, barci sau vaporase ce vor iesi curand sa navigheze spre insulele apropiate.

 

Orasul

In dreptul capatului dinspre nord al Zonei Hoteliere de pe insula, pe continent s-a dezvoltat orasul Cancun, cu un centru modern si atmosfera mexicana, care transpune turistul in lumea concreta si mult mai accesibila financiar, din afara sferei de influenta a statiunii: magazine de artizanat, agentii de turism, piete, scoli, stadioane, arena de coride, banci si consulate.

O explozie demografica a rezultat, firesc, din "Proiectul Cancun", atunci cand obiectivele lui au fost pe deplin duse la sfarsit si statiunea a capatat un prestigiu turistic international de invidiat. Celor catorva sute de localnici, adapostiti acum patruzeci de ani in singuratatea dunelor insulei de langa coasta Yucatan-ului, li se vor adauga intr-un timp scurt alte mii, zeci de mii de mexicani si nu numai - astazi, orasul numara peste 500.000 de locuitori.

 

Hotelurile statiunii

Hilton, Riu, Oasis, Hyatt, Marriot, Barcelo deschid lista de hoteluri de inalta clasa care se insira maiestuoase de-a lungul plajei, dezvaluind turistilor o combinatie de arta, traditie si lux. De la inaltimea etajelor, nu rar ametitoare, se pot admira gradini luxuriante in jurul piscinelor stravezii, acoperisurile de stuf al restaurantelor mexicane ori terase lungite pe plaja, pazite de pescarusi. Regimul all inclusive poate crea dependenta celor aflati in cautare de odihna, confort si bucatarie excelenta, din care nu lipsesc celebrele tostadas, quesadillas, enchiladas, tacos ori sosurile care au facut Mexicul celebru.

Serviciile de cea mai buna calitate sunt intregite prin oferta turistica pe care birourile postate in marile holuri o prezinta in prima zi de cazare. Niste cataloage imense, cu fotografii atractive si preturi rezonabile, ii indica turistului atat de multe posibilitati de distractie si aventura, incat acestuia nu i-ar fi suficienta o sedere de cateva luni de zile, pentru a le epuiza. Alegerile devin grele, se negociaza preturi, date, niveluri de adrenalina, pentru ca, la final, clientul sa plece multumit de o reducere de 10-20% pentru un pachet de oferte.

Seara tarzie aduce spectacole de dansuri traditionale, concerte ale mariachi-lor, concursuri si ateliere mestesugaresti, fiecare in decorul multicolor al scenelor sau gradinilor. Pentru cei romantici, se rezerva cinele fastuoase pe iahturi iesite in larg, de unde insula se vede ca un sarpe luminos; pentru cei aventurosi, doua trupe de artisti dau viata episodului final al povestii lui Captain Hook, intr-un show cu salve de tun, acrobatii pe fringhiile catargelor de corabii si incrancenate lupte intre pirati.

 

Poarta spre lumea maya

O calatorie in istoria prezenta si trecuta a lumii mayase poate incepe cu usurinta din Cancun, unde jungla se intalneste cu marea. Povestile minunate ale vechii civilizatii precolumbiene vor fi rostite pe durata turului de o zi in fiecare dintre cele mai celebre, mai mari si mai impresionante orase mayase din Yucatan. Piramida Kukulcan (denumita si "Castelul") din complexul Chichen Itza se numara printre minunile Lumii Noi si reprezinta ca structura un masiv calendar mayas construit din piatra. Imprejurul ei se pot admira marea curte pentru jocul cu mingea de cauciuc, templul jaguarilor, platforma craniilor, un cenote sfant, grupul celor o mie de coloane, osuarul si El Caracol, observatorul astronomic.

La Tulum, ruinele maya impodobesc coasta inalta a marii. Piramida principala a imensului oras Coba, din care abia 8 % a fost recuperat de arheologi din bratele junglei, se inalta pana deasupra coronamentului, dand o priveliste superba asupra departarilor. Uxmal-ul, prin structurile sale de calcar foarte bine conservate, ofera ochilor armonie, iar sufletelor, pace.

Pentru lumea maya, cenote-le (pesterile sau gropile cu apa, create prin eroziunea solului si prabusirea lui) au fost sursa de viata si spiritualitate, datorita apelelor dulci si curate, din strafundurile de calcar ale peninsulei. Prin ele, se patrundea intr-o lume minunata, ce comunica cu zeii. Astazi, ele pot fi explorate cu barca, prin snorkeling sau scuba-diving, infatisand un paradis subacvatic, sub radacinile adanci ale junglei. In apropierea cenotelor, sate mayase si traditionale haciendas sunt locuri de repaus in calatoriile prin padurea tropicala, dand ocazia turistilor fie sa participe la un ritual de purificare condus de un preot maya, fie sa cumpere un suvenir amintind de istoria veche a Yucatan-ului.

 

Paradisuri de vacanta

La sud si est de Cancun, natura si omul au creat cateva paradisuri pentru iubitorii de aventura si distractie: XCARET, XEL-HA, Parcul National Isla Cotoy si Rezervatia Sianka'n. Cel mai grozav parc eco-arheologic, XCARET, imbina bogatia biodiversitatii Yucatan-ului cu mostenirea culturala mexicana, intr-o suita de componente: gradina zoologica, rezervatie, scena de spectacole, muzeu, restaurant, parc acvatic, toate de o mare diversitate, pe o suprafata imensa.

Snorkeling, inot cu delfinii, scuba-diving, calatorii pe fundul marii, spa - sunt activitatile la mare cautare din parcul acvatic XEL-HA.

Insula Cotoy ramane sanctuarul pasarilor: peste 100 de specii pot fi urmarite si admirate, printre care rosul flamingo, pelicanii maro, cormoranii, egretele albe.

"Unde s-a nascut cerul" sau Sianka'n reprezinta o rezervatie ecologica recunoscuta drept "World Heritage Site" in 1987 de catre UNESCO. Lagunele si canalele sale cu mangrove legau in trecut orasele mayase, iar astazi poarta barcile cu turistii nerabdatori sa zareasca vreunele dintre animalele protejate: pume, crocodili, tapiri, pecari, jaguari, maimute etc.

 

Atractii finale in Cancun

Daca orice iesire din Cancun sau imediata sa apropiere poate insemna un efort prea mare pentru un turist, acesta va fi sfatuit sa incerce macar una dintre nenumaratele atractii la indemana: vizitarea sitului arheologic "El Rey", pescuitul traditional de mare adancime sau cel pe timp de noapte, parasailing, tur cu submarinul, wind-surfing, plimbari cu caiacul sau cu un vehicul-amfibie, inot cu delfinii, scufundari, explorarea junglei cu jeep-ul, zip-line, coride, rafting si, in cele din urma, baia de soare pe plajele marii sau pe marginea lagunei. Este de inteles cum, in 2007, Trustul pentru Promovarea Turismului din Cancun primea titlul de "Best of the Best" din partea Organizatiei Mondiale a Turismului.

La finalul unei lungi zile, statiunea adoarme pentru putine ore, cu apele clipocind in jur. A doua zi, va straluci din nou, spre mandria mexicanilor si incantarea turistilor.

Vacanta ca-n povesti: 10 castele-hotel09-10-2013


 

Printre primele amintiri pe care le avem se regasesc acelea legate de povestile pe care ni le spuneau parintii si bunicii la culcare. Evadarea in taramurile magice ale basmelor cu printese fermecate si printi curajosi constituie o experienta prin care trece aproape fiecare copil.
 
Cati dintre noi nu si-au imaginat, copii fiind, cum ar fi sa locuiasca intr-un castel si sa se bucure de beneficiile vietii unui monarh?
 
Daca acum 100 de ani o astfel de dorinta ar fi fost imposibil de indeplinit, astazi avem ocazia sa ne concretizam fantezia de a trai într-un castel asa cum o faceau regii de odinioara.
 
Pe masura ce monarhia a pierdut din importanta, unele castele ce au servit ca locuinte familiilor nobile vreme de secole sunt acum accesibile si cetatenilor de rand. De la palate de lux la cetati medievale, va prezentam 10 dintre cele mai frumoase castele în care puteti petrece un sejur de poveste.
 
Castelul Blairquhan
 
Construit între 1820 - 1824 pe locul unei cetati aflate atunci în paragina, castelul Blairquhan impresioneaza prin arhitectura, prin gradinile spatioase si prin ampla colectie de arta.
 
Blairquhan este considerat de persoanele romantice din Scotia drept unul dintre locurile cele mai potrivite pentru o nunta ca in povesti. Castelul i-a impresionat si pe producatorii de la Hollywood, care au ales sa filmeze aici pentru filmul The Queen, in care Hellen Mirren a interpretat magistral rolul reginei, recompensat cu premiul Oscar.
 
In salonul principal, o incapere impunatoare cu o bolta de 18 metri, se poate intra pe oricare din cele 14 usi. Pe langa acestea, exista alte 8 usi false, proiectate de arhitectul scotian William Burn pentru a pastra simetria incaperii. Unii istorici sustin ca acest castel reprezinta prima cladire din Marea Britanie ce a introdus un concept de un lux absolut pentru anul 1820: toaleta situata in interiorul cladirii. Castelul are 16 dormitoare, 12 bai, 3 bucatarii, o sala de biliard, o sala pentru tenis de masa si multe alte facilitati, totalizand 70 de camere dispuse pe 3 etaje.
 
 
Daca doriti sa va organizati nunta la Blairquhan, rezervarea va costa 2.600 de lire sterline, aceasta incluzand accesul la muzeul castelului, la colectia privata de arta si la camera de jocuri. Costul tacamului pentru fiecare invitat este de 85 de lire sterline.
 
Nu doriti sa va casatoriti, dar vreti sa folositi castelul pe post de hotel? Se poate, dar cu o conditie: hotelul nu accepta decat grupuri de minim 8 persoane. Daca reusiti sa convingeti inca 7 prieteni, aflati ca o noapte la hotel costa 140 de lire sterline pentru o persoana. Capacitatea maxima a castelului este de 26 de persoane, insa alte 36 de persoane pot fi cazate in cele 8 vile de lux situate in apropiere de castel.
 
Daca bugetul nu va permite o noapte la castel, mai aveti o posibilitate pentru a admira una dintre cele mai frumoase constructii din Scotia: intre 7 august si 25 septembrie, in zilele de duminica, luni si marti, este permisa vizitarea castelului contra sumei modice de 6 lire sterline.
 
Blairquhan merita vizitat cat inca mai este posibil, deoarece proprietarul sau este dispus sa-l vanda pentru 4.850.000 de lire sterline, iar potentialii cumparatori ar putea sa-l transforme in resedinta privata.
 
Astfel, daca aveti drum prin Glasgow, nu uitati ca acest monument istoric este situat la doar 50 de kilometri de aeroport. Nu veti regreta vizita!
 
 
Château de Bagnols
 
Castelul din Bagnols a fost construit în secolul al XV-lea, dar cuprinde si parti ce dateaza de la o fortareata mai veche, din 1221. Cetatea s-a degradat dupa cel de-al doilea razboi mondial, ajungand aproape o ruina. Anul 1987 a fost punctul de cotitura ce a reprezentat renasterea castelului: proprietatea a fost cumparata de un filantrop englez, Paul Hamlyn, a carui sotie s-a implicat în restaurarea sa, transformand castelul intr-un hotel de lux spectaculos. Renovarea s-a concretizat in costuri de 10 milioane de lire sterline si a necesitat angajarea a 400 de specialisti in restaurari istorice.
 
Castelul pastreaza toate elementele unei fortarete medievale tipice, de la santul cu apa si turnurile semete ce protejau cetatea, la podul basculant ce permitea intrarea doar celor poftiti. In interior, castelul reproduce stilul de viata al aristocratilor francezi, de la paturile imense cu baldachin, la baile din marmura si frescele renascentiste descoperite cu ocazia renovarii. Locurile sunt limitate: sunt disponibile doar 21 de camere, dintre care 8 apartamente.
 
Situat in regiunea Beaujolais, celebra pentru vinul sau, castelul incurajeaza oaspetii sa exploreze viile din apropiere. Vizitatorilor li se ofera gratuit biciclete cu ajutorul carora pot explora regiunea in ritmul lor: pot vizita nenumaratele podgorii din zona si pot lua masa la restaurantele din zona, ce sunt recunoscute de ghidul Michelin ca fiind printre cele mai bune din tara. Daca nu vreti sa obositi pedaland, puteti opta pentru o plimbare cu caleasca pusa la dispozitie de hotel, aceasta distractie costandu-va cel putin 460€.
 
Daca doriti ceva mai spectaculos decat mersul pe bicicleta sau plimbarea cu caleasca, puteti opta pentru un zbor cu balonul. Pentru 360€ (pentru 1-2 persoane) sau 260€ (pentru grupuri de 3 persoane sau mai multe) puteti admira timp de o ora frumusesea regiunii din aer. De asemenea, aveti optiunea de a explora zona din elicopter, 20 sau 30 de minute de zbor costand 106€ si respectiv 160€ de persoana.
 
Frumusetea sa de neegalat si faptul ca se gaseste la aproximativ o ora de mers cu masina de aeroportul din Lyon fac din castelul Bagnols unul dintre cele mai populare hoteluri in randul celor care doresc sa traiasca o experienta de neuitat. Se spune ca Tom Cruise a fost atat de impresionat de sederea la Bagnols incat a dorit chiar sa cumpere castelul, fiind refuzat de Lady Hamlyn. Aceasta a acceptat sa se desparta de proprietate abia in 2007, cand a cedat-o unui lant de hoteluri de lux pentru 17 milioane de lire sterline.
 
Palácio Hotel do Buçaco
 
Palatul Bussaco (Buçaco in limba portugheza) este considerat unul dintre cele mai frumoase hoteluri din lume. Situat in apropiere de Coimbra, palatul a fost construit pe locul unei foste manastiri carmelite si a fost conceput pentru a servi drept resedinta de vara pentru regii portughezi. Inceputa in 1888, constructia s-a incheiat abia in 1907, cu doar 3 ani inainte de revolutia din 1910 in urma careia Portugalia s-a declarat republica. Astfel, Buçaco este ultimul palat construit pentru regii portughezi.
 
Odata incheiata epoca monarhica in Portugalia, palatul a devenit hotel, fiind apreciat in intreaga lume pentru arhitectura sa unica si pentru decoratiunile in stil neo-manuelin, specific Portugaliei si fostelor sale colonii. De asemenea, in hotel se pastreaza in conditii excelente multe tapiterii, tablouri si piese de mobilier din secolul al XIX-lea.
 
Hotelul este apreciat de cunoscatori pentru faptul ca ofera conditiile de lux concepute pentru monarhi la tarife accesibile, comparabile cu cele ale hotelurilor obisnuite. De exemplu, cea mai ieftina camera in palatul-hotel costa doar 105€ pentru o noapte.
 
Daca alegeti sa innoptati in acest hotel, nu ratati sansa de a bea un vin de Buçaco. Apreciate de enologii din intreaga lume, excelentele vinuri concepute pastrate in pivnita castelului sunt disponibile doar oaspetilor acestui hotel si nu se gasesc nicaieri altundeva.
 
Castelul Crom
 
Construit in 1840, Castelul Crom din Irlanda de Nord este considerat unul dintre cele mai frumoase cladiri istorice situate in arii naturale de interes. Accesul publicului in castel este restrans, pentru ca acesta este locuit si astazi de Lordul Erne.
 
Castelul este amplasat pe malul Upper Lough Erne, unul din cele doua lacuri formate de albia raului Erne, rau ce poarta numele poporului irlandez mentionat de Ptolemeu in Geographia sa. Imprejurimile castelului reprezinta o zona declarata rezervatie naturala, in care se gasesc tise cu o vechime de peste 800 de ani despre care unii specialisti spun ca sunt cele mai batrane exemplare din aceasta specie. Cei ce au sansa de a patrunde pe mosia Lordului Erne pot descoperi o oaza pentru animalele salbatice din zona. Zona mai gazduieste si doua specii rare de fluturi.
 
Daca doriti sa experimentati viata in mijlocul naturii, dar totodata sa traiti ca un lord, puteti inchiria aripa de vest a castelului. Pentru un grup de 6-8 persoane, tariful saptamanal este de 2.300 - 2500 de lire sterline, in functie de sezon. Daca nu doriti sa ramaneti la castel atat de mult, aveti posibilitatea de a inchiria aripa de vest pentru un weekend, tarifele variind intre 1.600 si 1.900 de lire sterline pentru un grup de 6-8 persoane.
 
Fie ca sunteti pasionati de pescuit, de golf sau doar doriti sa va bucurati de minunatiile naturii si sa va retrageti din lumea moderna, zgomotoasa si aglomerata, castelul Crom este destinatia ideala pentru o vacanta relaxanta si revigoranta.
 
Castelul Eastnor
 
Interesul aristocratilor din secolul al XIX-lea pentru perioada medievala a dus la construirea unor castele ce imitau arhitectura cetatilor specifice epocii Evului Mediu. Un astfel de exemplu este Castelul Eastnor, a carui constructie intre anii 1818 si 1820 a necesitat o suma colosala pentru acea perioada, 85.000 de lire, echivalentul a 8.5 milioane de lire sterline in zilele noastre.
 
Castelul Eastnor este popular in randul regizorilor, fiind gazda a nenumarate productii BBC, dar si a altor filme si seriale. Aici a fost filmat recent un episod al emisiunii reality-show The Amazing Race. De asemenea, spatioasa sala de ceremonii este adeseori folosita pentru baluri si petreceri private. O tendinta recenta este inchirierea castelului de catre companii in scopul sesiunilor de team building. Astfel, angajatii pot conduce off-road, pot deprinde vanatoarea cu soim sau pot concura in competitii de tras cu arcul sau cu arma (nu in animale, ci in «porumbei» din argila).
 
Proprietarii nu permit inchirierea unei singure camere, asa ca daca doriti sa petreceti o noapte in castel, va trebui sa-l inchiriati pe tot. Daca doriti sa organizati o receptie de seara, inchirierea castelului costa 2.300 de lire sterline. Doar cei ce inchiriaza castelul pentru o seara pot ramane si peste noapte, costul unei camere fiind de 260 de lire sterline. Rezervarea a cel putin 5 dormitoare din cele 12 disponibile este o conditie obligatorie.
 
Daca doriti doar sa vizitati castelul, o puteti face pentru 8.75 lire sterline. Merita vizitat si parcul de 120 de hectare ce imprejmuieste proprietatea, unde veti putea vedea cerbi si caprioare. Tot aici este amenajata o zona de camping, iar pasionatii de pescuit isi pot incerca norocul pentru o suma modica in lacurile ce apartin de castel. Un alt punct de interes pentru pasionatii de natura este parcul dendrologic al castelului.
 
Castello di Galeazza
 
Daca va pasioneaza istoria, dar nu neaparat luxul, atunci castelul Galeazza este perfect pentru dumneavoastra. Constructie de secol XIV, castelul nu a fost transformat intr-un hotel de 5 stele, ca alte asemenea bijuterii, ci a primit o destinatie culturala.
 
Situat la 40 de minute de Bologna, castelul apartine fundatiei culturale Reading Retreats in Rural Italy, iar daca doriti sa il vizitati trebuie sa fiti membru al fundatiei respective. Nu va ganditi insa ca este ceva costisitor - fundatia este o organizatie non-profit, iar taxa anuala pe care trebuie sa o platiti pentru a deveni membru este de 10 euro. Apoi, tariful pentru o noapte intr-unul din cele 4 dormitoare este de doar 40 de euro.
 
Nu va ganditi insa la Galeazza ca la un hotel -- este mai mult decat atat. Oaspetii gatesc impreuna in bucataria castelului (ingredientele, ce vin din gradinile castelului, sunt incluse in pretul camerei), iar baile sunt la comun. Concertele de pian, plimbarile prin natura si relaxarea in hamacuri completeaza experienta minunata pe care oaspetii o pot trai la Galeazza.
 
Membrii asociatiei viziteaza castelul si pentru ca este un loc minunat in care se pot cufunda in lectura, avand la dispozitie o biblioteca vasta. La Galeazza au loc si alte activitati culturale, precum concerte si expozitii de arta. Daca doriti sa va retrageti in natura, intr-un castel superb, unde aveti sansa de a discuta despre ultima lectura alaturi de alti oameni pasionati de cultura, Galeazza e destinatia perfecta.
 
Schlosshotel Rosenau
 
Daca sunteti pasionati de istoria ascunsa a omenirii, trebuie neaparat sa vizitaai acest castel. De ce? Pentru ca acest superb castel austriac a fost unul din locurile preferate de catre masoni, gazduind pentru mult timp o loja masonica. In timpul renovarilor efectuate in acest castel in anii '70 au fost descoperite multe simboluri si fresce masonice datand din secolul al XVIII-lea.
 
Se spune ca Mozart, el insusi mason, a tinut neaparat sa opreasca la Rosenau in drumul sau catre Praga, fiind cucerit de frumusesea castelului si dorind sa dialogheze cu fratii sai masoni de la Rosenau.
 
 
Castelul gazduieste astazi un muzeu dedicat masoneriei, pe care il puteti vizita contra sumei de 5€. Veti putea pasi in sala de initiere masonica, in templul in care aveau loc intalnirile lojei acum mai bine de 300 de ani. De asemenea, veti putea admira operele de arta in care sunt imortalizate personaje cheie ale masoneriei austriece din secolul al XVIII-lea.
 
Daca doriti sa ramaneti peste noapte in acest castel plin de secrete, asteptati-va sa platiti aproximativ 140 de euro pe noapte.
 
Taj Lake Palace
 
Construit intre 1743-1746 ca palat de vara al printului (Maharana) Jagat Singh II, Taj Lake Palace este astazi unul dintre cele mai spectaculoase hoteluri de lux din lume. Situat pe o insula de pe lacul Pichola, langa orasul Udaipur, Taj Lake Palace este considerat cel mai romantic hotel din India.
 
De-a lungul istoriei sale, palatul de marmura i-a gazduit pe Lord Curzon, Regina Elisabeta, actriaa Vivien Leigh si pe sotia lui JFK, Jacqueline Kennedy.
 
O noapte in acest palat costa cel putin 300€, insa experienta face toti banii! Oaspetii acestui hotel au parte de un tratament cu adevarat regal, angajatii fiind descendenti ai servitorilor ce au indeplinit toate dorintele monarhilor.
 
Castelul Lembeck
 
Wasserschloss Lembeck (Castelul pe apa Lembeck) reprezinta una dintre cele mai interesante destinatii turistice din vestul Germaniei. Constructia baroca dateaza din secolul al XV-lea, fiind extinsa si renovata in secolul al XVIII-lea. Afectat de bombardamentele din cel de-al doilea razboi mondial, castelul a fost renovat si deschis publicului in 1954.
 
In 1965, podul castelului a fost transformat intr-un muzeu, restul cladirii devenind parte a hotelului Lembeck. Pivnita a fost transformata intr-un restaurant de lux, totodata servind si drept galerie pentru picturile lui Hans Hubertus Merveldt.
 
Daca nu doriti sa ramaneti peste noapte in acest castel, va puteti bucura de natura ce il inconjoara la un picnic. Accesul la zona de gratare va va costa 20 de euro pentru 3 ore. Un tur al castelului si al parcului costa 5 euro, tariful crescand cu un euro in perioada in care infloresc celebrele azalee din gradina castelului.
 
Tarifele pentru o noapte la hotel nu sunt deloc piperate pentru un castel: incep de la 89 de euro si ajung pana la 149 de euro pentru cele doua apartamente, Exzellenz si Wiesenturm.
 
Palatul Xara
 
Situat in cetatea medievala Mdina, fosta capitala a Maltei, palatul Xara este unul dintre cele mai apreciate hoteluri de lux din Europa.
 
Construit in secolul al XVII-lea ca resedinta privata a unei familii de nobili, palatul Xara este amplasat in centrul cetatii, oferind o priveliste spectaculoasa asupra Orasului Nobil, cum era denumit orasul Mdina de catre Cavalerii de Malta.
 
Orasul are doar 11.000 de locuitori, iar faptul ca Mdina este inca o comoara nedescoperita de turismul de masa a facut ca acest hotel de lux sa fie popular in randul vedetelor de la Hollywood. Jennifer Aniston, Brad Pitt si chiar fostul candidat prezidential american John McCain sunt cateva dintre celebritatile ce si-au petrecut vacantele in Palatul Xara.
 
Hotelul pune la dipozitia oaspetilor doar 17 camere, fiecare cu un design individual, iar tariful pentru o noapte incepe de la 265 de euro.
 
Sursa: www.descopera.ro

Machu Picchu, 100 de ani de mister09-10-2013


Pe 24 iulie 2011 se împlinesc 100 de ani de la descoperirea cetăţii incase Machu Picchu, al cărei nume se traduce prin „piscul bătrân” în limba Quechua, vorbită de-a lungul Anzilor. Hiram Bingham, cel care a descoperit citadela în anul 1911, i-a dat numele muntelui pe care este situată, iar denumirea originală nu a fost descoperită niciodată.

Machu Picchu se situează pe o culme de munte la 450 de metri deasupra fluviului Urubamba, afluent al Amazonului. Întregul complex se întinde pe 32.500 de hectare, însă zona construită, care cuprinde 172 de locuinţe, este concentrată pe un platou ce măsoară 530 de metri în lungime şi 200 de metri în lăţime, înconjurat de terase destinate agriculturii. Se crede că aproximativ 1.000 de oameni au locuit în acest vechi oraş incaş, construit în secolul al XV-lea.

Cum a fost "descoperit" Machu Picchu

Hiram Bingham III, un tânăr profesor de istorie de la Universitatea Yale, a pornit în 1911 într-o expediţie de cercetare în Peru, propunându-şi să descopere "ultimul refugiu al civilizaţiei Inca". El mai călătorise cu 3 ani înainte în America de Sud şi vizitase ruinele incase din Choquequirao, în sudul Peru-ului. Această călătorie i-a trezit interesul pentru cetăţile civilizaţiei Inca, făcându-l să viseze la descoperirea "oraşului pierdut" al incaşilor.

Bingham aflase din documentele istorice faptul că Manco Inca, unul dintre ultimii împăraţi incaşi, a construit un oraş intitulat Vilcabamba într-o zonă nelocuită, în încercarea de a ieşi de sub dominaţia conchistadorilor spanioli. De asemenea, Bingham auzise despre o aşezare aflată pe culmea estică a Anzilor, intitulată "Matcho Piccu", însă niciun european sau american nu reuşise să descopere acest sit, el nefiind menţionat nici de documentele spaniole.

Bingham a pornit în expediţie convins că va găsi ultima cetate a incaşilor în valea râului Urubamba. Spre norocul său, în acel an guvernul peruan croise un drum prin defileul râului Urubamba, pentru a facilita transportul de zahăr, cauciuc şi cacao din Amazon. Istoricul american a fost printre primii exploratori care au putut folosi acest drum, acesta dovedindu-se extrem de util în expediţia sa.

Cu o zi înainte de epocala descoperire, Bingham l-a întâlnit pe Melchor Arteaga, un campesino (ţăran) din zonă, care i-a spus că putea să-l conducă la un oraş străvechi. În dimineaţa zilei de 24 iulie 1911, ploua în valea Urubamba, iar Arteaga i-a spus lui Bingham că urcuşul era prea dificil pe timp de ploaie. "Când am fost de acord să-l plătesc cu un sol, de 3-4 ori venitul unei zile de muncă în zonă, a acceptat în cele din urmă să ne ghideze la ruine", a relatat exploratorul.

Urcând prin desişul pădurii tropicale, ei au ajuns la o fermă a câtorva campesinos, aflată la aproximativ 350 de metri deasupra nivelului râului. Surprinşi să-l vadă pe exploratorul american, ţăranii i-au dat acestuia de mâncare şi, aflând că acesta caută o cetate veche, i-au spus că "puţin mai departe" va găsi ruinele unui oraş vechi.

Însoţit de un copil în vârstă de 11 ani, care cunoştea calea spre ruine, Bingham a continuat să urce pe munte, până când a ajuns la o amplă zonă terasată ce l-a făcut să înţeleagă că a descoperit un sit important al civilizaţiei incase. Exploratorul american a continuat să urce timp de două ore, până când a ajuns la "un labirint de ziduri mici şi mari, acoperite de junglă, ruinele unor clădiri construite din blocuri de granit decupate atent şi legate fără să se fi folosit ciment". Bingham a rămas uimit de precizia şi măiestria pietrarilor incaşi şi de frumuseţea întregii structuri descoperite, fiind convins că descoperise "oraşul pierdut al Incaşilor".

Profesorul de la Yale a făcut un inventar al tuturor structurilor descoperite, iar un an mai târziu s-a întors şi a efectuat excavaţii în situl arheologic, curăţând suprafaţa de copaci şi expunând lumii întregi frumuseţea citadelei. Pe parcursul lucrărilor, Bingham a descoperit mii de obiecte - printre care unelte de piatră, bijuterii şi ceramică - pe care le-a dus la universitatea Yale, cu acordul guvernului peruan. În ultimele decenii, autorităţile din Peru au ajuns să regrete acordul, susţinând că de fapt acesta stipula doar împrumutul temporar al artefactelor către Yale.

Peru a avut o dispută îndelungată cu instituţia de învăţământ americană, solicitând acesteia să returneze artefactele pe care Bingham le-a scos din ţară. Pentru a recupera obiectele ce aparţineau patrimoniului naţional, preşedintele i-a scris preşedintelui american Barack Obama, cerându-i să intervină pentru a facilita repatrierea obiectelor. În cele din urmă, peruanii au avut sorţi de izbândă, universitatea Yale returnând o parte din cele peste 5.000 de obiecte în martie anul acesta, inclusiv 370 de piese de muzeu ce vor fi expuse în Cusco.

În ultimii ani, cercetări efectuate de oameni de ştiinţă din Franţa şi Peru au arătat că aventurierul german Augusto Berns vizitase Machu Picchu cu 44 de ani înainte de Bingham. Chiar dacă exploratorul american nu a "descoperit" cu adevărat Machu Picchu, ruinele fiind cunoscute de ţăranii ce trăiau în zonă, el a fost prima persoană care a făcut cunoscut acest sit în întreaga lume, publicând detalii şi imagini din expediţia sa în 1913. De aceea, el este considerat "descoperitorul ştiinţific" al Machu Picchu.

Bingham s-a dedicat politicii, a devenit guvernator şi membru în Senatul SUA, iar după ce şi-a pierdut postul de senator ca urmare a unui scandal de corupţie, nefiind reales, a început să-şi povestească aventurile din America de Sud, intrând în conştiinţa populară graţie cărţilor sale. Deloc modest, acesta scria într-unul dintre volumele sale următoarele cuvinte: "Columb a fost cel care a făcut continentul american cunoscut lumii civilizate. În acelaşi sens, eu am «descoperit» Machu Picchu".

Reputaţia sa de explorator s-a răspândit în întreaga lume, el fiind considerat unul dintre cei care au inspirat personajul hollywoodian "Indiana Jones", conceput de George Lucas şi Steven Spielberg.

Ce reprezenta Machu Picchu

Imperiul Inca a fost fondat de un trib ce a trăit în apropierea oraşului Cusco în secolul al XII-lea. Membrii acestuia s-au răspândit pe o suprafaţă întinsă de-a lungul Anzilor, acoperind întreg teritoriul pe care se găsesc astăzi Ecuador, Bolivia şi Chile.

Capitala imperiului Inca era Cusco (Q'osqo în Quechua), nume ce înseamnă "buricul pământului". Cusco era oraşul sfânt al incaşilor şi totodată centrul politic, militar şi cultural al imperiului. Din Cusco porneau toate drumurile ce făceau legătura între oraşele Imperiului, aici aflându-se reşedinţa împăraţilor incaşi.

Când a descoperit Machu Picchu, Bingham era ferm convins că a găsit Vilcabamba, oraşul construit de Manco Cápac drept ultim refugiu al incaşilor asupriţi de cuceritorii spanioli. Bingham se înşela; el descoperise şi adevăratul Vilcabamba, însă nu a realizat adevărata importanţă a sitului, considerând aşezarea prea simplă pentru a o cerceta în profunzime. Abia după moartea sa arheologii au confirmat faptul că Machu Picchu nu este Vilcabamba, astfel că Bingham nu a a aflat niciodată adevărul.

Faptul că Machu Picchu prezintă un singur stil arhitectural, similar cu cel al cetăţii Cusco, indică faptul întregul oraş a fost construit în acelaşi timp, nivelul de detaliu făcând puţin probabil ca aşezarea să fie ridicată în timp ce incaşii fugeau de asupritorii spanioli. De asemenea, numărul redus de terase destinate agriculturii sugerează că oraşul avea o populaţie mică şi că o bună parte din alimente provenea din Cusco.

De asemenea, pentru că Machu Picchu se află la mică distanţă de Cusco, la doar 3 zile de mers pe jos, într-un climat călduros, istoricii cred că această cetate era o reşedinţă folosită în timpul vacanţelor de împăratul Inca şi de servitorii săi. Pentru că se află la o altitudine mai joasă decât Cusco şi este situată pe o culme muntoasă în apropierea bazonului Amazonian, cetatea Machu Picchu avea parte de o iarnă mai blândă, cu un climat mai umed şi mai cald.

Această ipoteză este susţinută de faptul că în Machu Picchu nu au fost descoperite morminte elaborate, tipice conducătorilor incaşi, fapt ce sugerează că membrii familiei regale incase nu locuiau aici pentru perioade lungi.

Pentru că nu au descoperit nici un artefact spaniol, arheologii au concluzionat că Machu Picchu a fost abandonat de incaşi în preajma momentului cuceririi imperiului Inca de către spanioli.

Istoricii cred că cel de-al nouălea împărat al Regatului Cusco şi totodată fondatorul Imperiului Inca, Pachacútec, a fost cel care a comandat construirea complexului de la Machu Picchu, acest lucru petrecându-se în jurul anului 1450.

Pentru că incaşii nu foloseau roata, rămâne un mister modul în care au reuşit să urce pe această colină pietrele masive de granit folosite înconstrucţie. Majoritatea arheologilor consideră că acestea au fost împinse de sute de muncitori de-a lungul unui plan înclinat.

Citadela era împărţită în 3 secţiuni: una sacră, în care se găseau temple închinate zeului-soare, Inti, o zonă rezidenţială destinată claselor inferioare şi o zonă rezidenţială destinată preoţilor şi nobilimii.

Inti era cel mai important zeu al incaşilor, care credeau că împăraţii sunt descendenţii direcţi ai acestuia. Pentru multă vreme s-a crezut despre Machu Picchu că era o zonă cu o însemnătate spirituală importantă pentru incaşi, însă cele mai recente cercetări arată că religia nu constituia principalul rol al aşezării.

Concluzia arheologilor este că Machu Picchu reprezenta o reşedinţă a clasei conducătoare a Imperiului Inca, care se muta aici temporar împreună cu câteva sute de servitori. Majoritatea lucrătorilor erau olari, pietrari, bijutieri pricepuţi în prelucrarea aurului şi argintului, ţesători şi alţi meşteşugari. Cercetările istoricilor indică faptul că aceşti meşteşugari erau aduşi la Machu Picchu din toate colţurile imperiului, având parte de o viaţă bună în această cetate-staţiune.

Timp de o sută de ani, Machu Picchu a constituit destinaţia de vară a clasei conducătoare incase, fiind echivalentul unei staţiuni de lux din care aceştia continuau să desfăşoare activităţile de conducere a imperiului.

Arhitectura cetăţiii este impresionantă, templele, terasele destinate agriculturii, apeductele şi grădinile integrându-se perfect în mediul înconjurător. Interesul faţă de natură se reflectă în clădiri şi în instrumentele astronomice ce reflectă mişcările celeste ale soarelui în timpul solstiţiilor anuale.

Colina pe care incaşii au ales-o pentru a construi Machu Picchu oferă o panoramă superbă atât asupra vârfului Putucusi, considerat şi astăzi sacru de către localnicii din zonă, cât şi asupra naturii înconjurătoare. Şansa de a trăi în mijlocul unui peisaj superb prezenta însă costuri ridicate, aşa că locuitorii din Machu Picchu depindeau de resursele trimise din Cusco.

Cetatea nu a avut o viaţă lungă: aceasta nu a fost locuită nici măcar 100 de ani, oraşul fiind abandonat în jurul anului 1530, odată cu supunerea civilizaţiei Inca de către conchistadorii spanioli.

Machu Picchu astăzi şi problemele de conservare

Inclus pe lista Patrimoniului Mondial de către UNESCO în 1983, Machu Picchu atrage un număr din ce în ce mai mare de turişti în fiecare an. "Machu Picchu are pentru Peru aceeaşi însemnătate pe care o au piramidele în Egipt", spune Luis Lumbreras, fost conducător al Institutului Naţional de Cultură.

În cea mai mare parte a secolului al XX-lea, Machu Picchu nu a fost vizitat de prea mulţi turişti, costurile pentru a ajunge într-un loc atât de îndepărtat fiind extrem de mari. Începând cu anii 1980 şi continuând până în 1999, turiştii au avut încă un motiv pentru a evita zona: un conflict între gherilele maoiste Sendero Luminoso şi guvernul peruan.

Cu toate acestea, în anul 1991 aproximativ 77.000 de turişti au vizitat Machu Picchu. După încheierea conflictului intern, numărul turiştilor a crescut de aproximativ 10 ori în ultimul deceniu, în 2009 vizitând cetatea incasă mai mult de 800.000 de oameni.

În ianuarie 2010, calea ferată ce leagă citadela de Cusco a fost distrusă de inundaţii, turiştilor fiindu-le imposibil să poată ajunge la sit timp de luni bune, fapt ce a generat pierderi de zeci de milioane de dolari. De aceea, anul trecut doar 700.000 de turişti au vizitat situl, însă pentru anul acesta se estimează un număr de un milion de vizitatori.

Acest lucru nu este văzut cu ochi buni de către oficialii UNESCO, îngrijoraţi de efectul pe care un număr atât de mare de vizitatori îl poate avea asupra sitului arheologic. Aceştia au cerut autorităţilor locale să limiteze numărul de persoane ce pot vizita într-o zi Machu Picchu la 1.800. În clipa aceasta, limita impusă de oficialităţi este de 2.500 de vizitatori.

O altă problemă o reprezintă autorităţile locale, pentru care nu primează întodeauna interesul arheologic şi istoric. "Autorităţile din zonă nu ştiu ce este UNESCO, nu înţeleg ce înseamnă o zonă protejată", susţine Fernando Astete, directorul Parcului Arheologic Machu Picchu.

În anul 2000, oficialităţile au permis unei companii producătoare de bere să filmeze o reclamă în cetate. În timpul filmărilor, un braţ al unei macarale s-a prăbuşit peste Intihuatana, o piatră incasă sacră folosită în timpul festivalurilor pentru adorarea celei mai importante zeităţi, zeul-soare Inti, şi care era totodată un instrument ştiinţific ce indica mişcările lunii, solstiţiile şi echinocţiile. Piatra a fost afectată, fiind ciobită în partea superioară, însă autorităţile au continuat să permită accesul carelor de filmare în Machu Picchu, singura consecinţă a evenimentului fiind condamnarea la 6 ani de închisoare a cameramanului vinovat. Recent, oficialităţile locale au autorizat filmarea unor scene de dans pentru Enhiran, un film de la Bollywood.

Cum ajungem la Machu Picchu?

Condor Airlines zboară pe ruta Bucureşti-Lima cu escale la Frankfurt, Santo Domingo şi Panama City. Zborul de la Lima la Cusco e operat de LAN Airlines. Puteţi descoperi şi alte opţiuni pe Flaps.ro.

Odată ajunşi în Cusco, va trebui să luaţi luaţi trenul. Majoritatea călătorilor optează pentru o călătorie până la Aguas Calientes (orăşel cunoscut şi sub numele de Machu Picchu Pueblo), călătoria de-a lungul celor 112 kilometri parcurgând un peisaj spectaculos. Există trei trenuri turistice spre Aguas Calientes, în funcţie de gradul de confort pe care îl doriţi, cel mai ieftin costând aproximativ 50$ pe segment. Trenul de lux poartă numele lui Hiram Bingham, iar o călătorie costă aproximativ 350$ pe segment, tarif ce include două mese şi un ghid care vă va însoţi în vizita prin Machu Picchu.

Din Aguas Calientes va trebui să luaţi un autobuz până la intrarea în Machu Picchu. Drumul durează doar 15 minute, însă vi se va părea cu siguranţă mai lung datorită serpentinelor care compun ruta.

Dacă preferaţi să mergeţi pe jos, urcuşul până la Machu Picchu durează aproximativ o oră. Poate vă aşteptaţi la o plimbare uşoară, însă nu este, mai ales dacă nu v-aţi obişnuit cu cantitatea redusă de oxigen din aer la această altitudine. Pentru a rezista mai bine condiţiilor climatice, localnicii mestecă frunza de coca şi beau ceaiuri din această plantă.

Dacă aveţi spirit de aventură, puteţi lua trenul doar până la Ollantaytambo, la 82 de kilometri de Cusco, iar de acolo puteţi porni în explorarea regiunii la pas. Călătoria pe Camino del Inca (Calea Incaşilor) este preferată de mulţi turişti, cei 43 de kilometri ce despart Ollantaytambo de Machu Picchu constituind o experienţă unică. Atenţie, însă: nu puteţi parcurge acest traseu decât ca parte a unui grup organizat de o agenţie de turism locală. Această măsură a fost luată după ce s-a constatat că anual în urma celor 75.000 de turişti ce călătoreau pe această rută rămâneau prea multe gunoaie care afectau mediul înconjurător.

Pentru că nu trebuie să rataţi răsăritul la Machu Picchu, este obligatoriu să trageţi peste noapte la unul dintre hotelurile din zonă. De asemenea, acest lucru vă va permite să exploraţi mai pe îndelete ruinele cetăţii incase, evitând aglomeraţia.

Când să vizităm Machu Picchu?

Între lunile noiembrie şi martie, adică în anotimpul ploios, veţi avea parte de precipitaţii în fiecare zi şi nu vă veţi putea bucura de răsăritul de soare, Machu Picchu fiind învăluit de nori dimineaţa. De aceea, cei mai mulţi turişti vizitează cetatea incasă între lunile mai şi octombrie. Un vârf de vizitatori se înregistrează şi cu ocazia celor două solstiţii anuale (20/21 iunie şi 21/22 decembrie), când mii de curioşi vin să vadă cum soarele se aliniază perfect cu fereastra Templului Soarelui, luminând un altar de piatră situat în centrul încăperii. Clădirea avea un rol spiritual, fiind dedicată venerării zeului Inti.

Numărul crescând de turişti îi îngrijorează pe specialişti, mulţi temându-se că Machu Picchu îşi va pierde aspectul unic, cetatea fiind unul dintre cele mai bine conservate monumente pre-columbiene. Şi comunitatea arheologică a tras un semnal de alarmă, mulţi specialişti considerând că această bijuterie arhitectonică nu va rezista în timp dacă autorităţile nu vor lua măsuri. "În 10 ani, valea aceasta va fi un imens parc de distracţii, un fel de Disneyland", avertizează Jose Canziani, un specialist în arheologie de la Universitatea Catolică din Lima.

Aşadar, dacă doriţi să descoperiţi citadela incasă în forma ei originală, cât încă nu este afectată iremediabil de miile de turişti ce o vizitează zilnic, grăbiţi-vă!

 

Sursa: descopera.ro

Tags:

, , , ,

...si pe facebook:

Opinia ta conteaza: