Serbia – pasarea Phoenix a Balcanilor06-05-2012

Greu încercată de istorie, Serbia a fost adesea răpusă de imperiile vremurilor şi de conflicte interne, dar a reuşit mereu să renască din propria-i cenuşă. Aşa s-a întâmplat şi după bombardamentele NATO din 1999. Deşi unele clădiri mai poartă încă urmele războaielor, iar situaţia provinciei Kosovo rămane incertă, sârbii, popor mândru, îşi duc viaţa de parcă ţara lor ar fi una dintre cele mai liniştite de pe Pământ.

Belgrad, oraşul care a trecut prin 140 de războaie

Pe teritoriul Serbiei, unde se spune că s-ar fi născut nu mai puţin de 17 împăraţi romani, printre care şi Constantin cel Mare, relicvele istoriei se împletesc. Belgrad, capitala, este unul dintre cele mai vechi oraşe ale Europei, fiind descoperit de greci, botezat de celţi şi colonizat de romani. Inima istorică a oraşului bate din Fortăreaţa Kalemegdan, ridicată pe ruinele unui castru roman şi cucerită, pe rând, de celţi, slavi, austrieci şi turci.

Trecutul sângeros iese la lumină şi prin colecţia impresionantă de arme şi echipamente militare, expusă în interiorul cetăţii, la Muzeul Militar. Sunt prezentate tunuri vechi, bombe, rachete, dar şi câteva bucăţi din avionul american F-117 Nighthawk doborât de sârbi în 1999, în timpul Războiului din Kosovo. Celelalte resturi ale aparatului de zbor se află la Muzeul Aviaţiei, unde mai pot fi văzute încă 200 de avioane, folosite de Forţele Aeriene Sârbe şi Iugoslave.

"Oraşul alb" cum i se mai spune Belgradului, trebuia să aibă şi o biserică albă. Catedrala Sfântul Sava, a cărei piatră de temelie s-a aşezat acum mai bine de şapte decenii, este cel mai mare lăcaş de cult ortodox de pe glob. Ridicată cu voia Domnului şi cu sprijinul credincioşilor sârbi din ţară şi din străinatate, catedrala a devenit un reper pentru creştinism. Înăuntru pot răsuna, în acelaşi timp, glasurile a peste 10.000 de credincioşi. Biserica are o înălţime de 82 m, dacă punem la socoteală şi crucea placată cu aur, aşezată în vârful cupolei. În lungime, lăcaşul măsoară 91 m, iar in lăţime - 81 m.

Un alt loc preţuit de belgrădeni este Muzeul Nikola Tesla, fondat în amintirea pionierului tehnologiei wireless şi ingineriei electrice, născut în Croaţia din părinţi sârbi. Peste 160.000 de exponate, inclusiv fotografii, aparate, instrumente şi schiţe vorbesc despre viaţa de zi cu zi şi despre realizările ilustrului fizician. Dacă cineva ar distruge invenţiile lui Tesla, se spune, lumea ar sta pur şi simplu pe loc.

Turnul Craniilor

Istoria a fost de multe ori brutală cu localnicii. După Bătălia de la Dealul Cegar, de acum două sute de ani, când sârbii s-au răzvrătit împotriva otomanilor, Paşa Hursid, care stăpânea în acea vreme oraşul Nis, a dat ordin ca toate craniile soldaţilor din armata sârbă să fie zidite la vedere într-un zid. La acea vreme, aproape o mie de capete au fost aşezate, dar astăzi mai pot fi vazute doar 58. Aproape o suta de ani mai târziu, o capelă a fost construita în memoria eroilor sârbi.

Oraşul Diavolului, un candidat la "Cele 7 minuni noi ale naturii"

În sudul Serbiei, în Muntii Radan, în apropiere de Kursumlija, se află unul dintre cele mai spectaculoase peisaje de pe glob. Peste 200 de "oameni" de piatra, de 2 până la 15 m înălţime, au apărut aici graţie eroziunii. Apa ciudat mirositoare care işi croieşte drum spre suprafaţa pământului, efectele acustice ale vântului şi peisajul sălbatic din jur i-au făcut pe localnici să boteze acest loc Đavolja Varoš (Oraşul Diavolului).

Legenda spune că odată, demult, pe aceste meleaguri trăiau oameni liniştiţi care îl adorau pe Dumnezeu. Atât de tare a fost mâniat Satana de credinţa lor, încât i-a pedepsit aspru: i-a făcut să uite care le sunt rudele de sânge şi au început aşa căsătoriile între frate şi soră. Dorind sa împiedice planul Diavolului, Dumnezeu ar fi transformat toţi oamenii în stane de piatră, chiar în timpul unei nunţi.

Oraşul Diavolului a fost nominalizat în competiţia pentru alegerea "Celor 7 minuni noi ale naturii" .

Când să mergi în Serbia?

Deşi nu se poate spune că Serbia trăieşte din turism, în ultimii ani această ramură a economiei s-a dezvoltat destul de mult. Străzile din Belgrad, în special, se umplu de turişti din aproape toate colţurile Europei în perioada sezonului estival care ţine, exact ca la noi, din mai şi până în septembrie. Anotimpul rece le este rezervat amatorilor de schi, invitaţi în Serbia din noiembrie şi până în martie. Cei care doresc să viziteze pe cont propriu vecina noastră de la Dunăre o pot face cu autoturismul personal, cu trenul ori cu avionul.

FACTS

Serbia are o suprafaţă de 88.361 kmp (incluzând provincia Kosovo, a cărei independenţă nu este recunoscuta de ţara noastră). Graniţa cu România măsoara 476 km. Serbia are o populaţie de 10 milioane de locuitori, iar în Belgrad trăiesc aproximativ o cincime dintre aceştia.

În Serbia a fost emisa una dintre cele mari bancnote din lume. Pe timpul lui Milosevic a fost pusa în circulaţie hârtia de 500 miliarde de dinari. Acum, dinarul este cotat la aproximativ 0,04 RON.

Unul dintre cele mai cunoscute festivaluri din Europa, EXIT, are loc în fiecare an, la mijlocul lunii iulie, în fortăreaţa Petrovaradin (Novi Sad).

Regizorul şi muzicianul Emir Kusturica, născut la Sarajevo (în Bosnia-Herţegovina), a devenit, în 2007, ambasador UNICEF pentru Serbia, împreună cu jucatoarele de tenis Ana Ivanovici, Jelena Jankovici şi baschetbalistul Aleksandar Djordjevici.

Ţară de dimensiuni modeste, Serbia a ajuns să aibă la fel de mulţi jucatori în Top 10 ATP, respectiv WTA, ca şi Rusia sau Statele Unite ale Americii. Novak Djokovic, Ana Ivanovic şi Jelena Jankovic nu şi-au întrerupt antrenamentele nici în timpul bombardamentelor NATO din 1999 şi au ajuns astfel în elita mondială a tenisului. Modelul lor în copilărie a fost Monica Seles, născută la Novi Sad din părinţi de etnie maghiară şi devenită cetăţean american în 1994.

Sursa: travel.descopera.ro

Zece motive sa...nu pleci in vacanta10-08-2011

Să fii vara la birou, atunci când colegii sunt plecaţi în concediu, e ca şi cum ai fi şi tu în concediu, dar fără să îţi consumi zilele. Fără să mai pui la socoteală că e şi şeful plecat, iar drumul până la serviciu va fi mult mai uşor.
Doar gândul că ai putea să nu pleci în concediu în vara asta îţi poate face rău. Ca să te mai alini un pic, sunt şi motive pentru care să-ţi iei vacanţă mai târziu poate fi chiar un avantaj. Demonstraţie în zece puncte.
1. Pleacă în extra sezon. Vacanţe la jumătate de preţ, plaje goale şi fără coloană de maşini pe autostradă. Fără să mai pui la socoteală că tu eşti în vacanţă, iar restul lumii munceşte.
2. Profită de o perioadă calmă. Să rămâi vara la birou e tot ca şi cum ţi-ai lua o vacanţă, numai că nu-ţi consumi zilele de vacanţă. În iulie şi august lucrurile se mişcă mai greu, dosarele sunt în stand-by pentru că şi clienţii sunt în vacanţă, vă puteţi lua pauze mai lungi şi mai dese şi nu mai trebuie să staţi peste program.
3. Recuperează timpul pierdut. Prins mereu cu un teanc de dosare, vara este periada ideală să îţi pui ordine în ele şi să termini tot ce ai început, ca să fii liniştit după perioada vacanţelor.
4. Transportul este mult mai degajat. Fie că mergi la serviciu cu maşina sau mijloacele de transport în comun, drumul este mult mai liber. P0ţi prinde chiar şi un loc în metrou sau în autobuz!
5. Şefii sunt plecaţi. La birou nu mai este nimeni să te supravegeheze sau să îţi ceară socoteală. Poţi să iei şi iniţiative pe care să le valorizezi de îndată ce şeful se va întoarce.
6. Te împrieteneşti cu colegii din alte departamente. Singur pe culoare şi fără să stai la coadă la automatul de cafea, vei avea altfel ochi pentru colegii din alte departamente şi veţi solidariza, din simaptie.
7. Nu o să mai auzi vorbindu-se de copii. Dacă nu ai copii, dar ştii totul despre scutece sau despre alăptaree de la colegii care nu vorbesc decât despre asta, e momentul în care poţi respira. Fericiţii părinţi sunt plecaţi cu micuţii în vacanţă, deci veţi găsi şi alte subiecte de conversaţie.
8. Nu o să fii deranjat în concediu. Când pleci vara în concediu rişti să îţi sune telefonul la fiecare cinci minute. Majoritatea colegilor fiind plecaţi, cei care rămân e posibil să nu se descurce şi atunci vor suna pentru instrucţiuni. Dacă pleci după ce se întoarce toată lumea, se vor descurca cu siguranţă fără tine
9. Eşti exotic faţă de ceilalţi colegi. Dacă pleci în acelaşi timp cu restul lumii, bronzul de vacanţă se va pierde în masă. De fapt, ce este mai comun decât un chip bronzat în luna august? Dacă pleci mai târziu, chipul odihnit se va distinge cu siguranţă printre cele deja încercănate.
10. Fii oportunist! Şeful va aprecia cu siguranţă că tu ai acceptat să rămâi la birou când toată lumea era plecată.

Sursa: www.travelmix.ro

Lituania – fost taram al castelelor de lemn06-05-2012

Istoria medievală a Europei abundă în poveşti de capă şi spadă, bătălii eroice şi portrete ale războinicilor care, prin vitejia lor, au culcat la pământ oştile duşmanului. Lituania, situată exact în inima geografică a continentului, nu s-a conformat neapărat canoanelor Evului Mediu, deşi devenise, prin secolele XIV-XV, un imperiu şi reunea teritorii însemnate din centrul şi estul Europei. Astăzi, rămăşiţele acelor vremuri fac deliciul turiştilor şi reprezintă ingredientul secret al unei excursii pe care, cu siguranţă, nu o vei uita niciodată.

Rămăşiţele Lituaniei medievale

Lituania a sărbătorit, în 2009, un mileniu de la prima menţionare istorică a numelui său. Pe 14 februarie 1009 (o zi pe care azi am asocia-o, poate, cu Valentine's Day), în manuscrisul medieval german Cronica din Quedlinburg se pomenea despre un arhiepiscop, Sfântul Bruno, ucis la graniţa dintre Lituania şi Rutenia (stat care se întindea până spre nordul actualului teritoriu al ţării noastre).

Cu aproape o mie de ani în urma, societatea lituaniană avea un profund caracter militar. Locuitorii acestor ţinuturi şi-au construit sute de castele de lemn pentru a se proteja împotriva atacurilor teutonilor şi pentru a-şi păstra independenţa faţă de aceştia. Clădirile fortificate, înălţate de cele mai multe ori pe vârfurile dealurilor, erau suficient de încăpătoare pentru a adăposti purtători ai titlurilor nobiliare şi mai mulţi luptători experimentaţi. Din păcate, castelele de lemn s-au prăpădit odată ce şi-au împlinit destinul şi doar câteva rămăşiţe ale acestor construcţii eroice s-au mai păstrat până azi. Arheologii şi istoricii lituanieni încearcă, totuşi, să reînvie secole de istorie reconstruind câteva dintre cele mai importante fortificaţii de lemn. Este şi cazul vechiului castel Voruta, reşedinţa singurului rege încoronat al Lituaniei, Mindaugas.

Vilnius, Capitala Culturala Europeana în 2009

Castelele de lemn n-au fost singurele modalităţi de apărare ale strămoşilor, de-a lungul istoriei. Prin secolul al XIV-lea, meştesugarii germani încep să ridice primele ziduri din piatră şi cărămidă, care se mai pot vedea şi astăzi. Castelul Gediminas din Vilnius, construit, spune legenda, în urma unui vis avut de ducele cu acelaşi nume, este doar unul dintre exemple. Clădit iniţial din lemn şi întărit în mai multe rânduri cu cărămidă, edificiul a devenit una dintre principalele atracţii ale Capitalei. Arheologii au reuşit chiar să găsească bucăţi din vechiul zid de lemn, pe care le studiază cu meticulozitate în vederea reconstruirii castelului în conformitate cu adevărul istoric. O parte dintre rămăşiţe sunt expuse la Muzeul de Arheologie aflat în interiorul fortificaţiei.

Punctul cel mai înalt al castelului permite o observare panoramică a Capitalei. Centrul vechi, inclus în Patrimoniul UNESCO, este un curcubeu al stilurilor arhitecturale. Renaşterea italiană, barocul şi mai ales stilul gotic şi-au pus amprenta pe siluetele clădirilor, multe dintre ele modelate în spirit bizantin. Cu toate ca Lituania a fost una dintre ultimele ţări europene convertite la creştinism, centrul istoric al Capitalei are acum în jur de 40 de lăcaşe de cult, construite în diferite stiluri arhitecturale. Cea mai vizitata este Biserica gotică Sfânta Ana, despre care însuşi Împăratul Napoleon ar fi spus, în 1812, când armata franceză a ocupat oraşul Vilnius, că ar dori să şi-o poată aşeza în palmă, pentru a o duce la Paris. Istoria nu a fost însă deloc mărinimoasă cu locurile de rugaciune ale evreilor. Capitala, numita cândva "oraşul celor o sută de sinagogi" sau "Ierusalimul Lituaniei", mai are acum un singur lăcaş de cult rezervat evreilor. Restul au fost distruse în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când au pierit şi sute de mii de lituanieni de religie mozaică.

Un alt reper arhitectural, Palatul Prezidenţial, e construit în stil Empire, cu coloane "împrumutate" din Grecia Antică, locul de naştere al democraţiei. Înălţat pe la 1300 şi exins cu nenumărate ocazii, edificiul a devenit o "destinaţie de vacanţă" pentru ţarii ruşi în perioada în care Lituania se afla sub ocupaţie rusă. În zilele noastre, Palatul Prezidenţial este reşedinta şefului statului.

Arhitectura oraşului Vilnius este completată de statuete ale îngerilor. Deşi toata gloria o adună Îngerul din Uzupis, reprezentările acestor fiinţe spirituale, închipuite chiar şi pe role, împânzesc oraşul. Tot în categoria arhitecturii inedite intră şi un monument dedicat muzicianului Frank Zappa.

Muzeele terorii

Lituania, o ţară care a ales să înveţe din greşelile trecutului, spune cu mult curaj povestea ororilor petrecute în deceniile de stăpânire sovietică. Unic în lume, Muzeul Victimelor Genocidului din Vilnius, cunoscut şi sub numele de Muzeul KGB, e amplasat într-o fostă închisoare folosită de agenţii secreţi sovietici. Uniformele originale, celulele aproape intacte, camerele de tortură şi numele victimelor gravate în piatră sunt numai câteva dintre imaginile şocante ale acestui film mut.

Aproape la fel de înfricoşător este şi Muzeul Diavolului, din orasul Kaunas, muzeu care prezintă forţele răului prin ochii civilizaţiilor de pe toata suprafaţa globului. Majoritatea obiectelor expuse sunt opere de artă, iar vizitatorii sunt invitaţi să doneze lucrări reprezentative pentru cultura lor. La subsolul muzeului se află un local decorat în aceeaşi notă.

Dealul Crucilor, cel mai misterios punct al Lituaniei

Loc de pelerinaj în special pentru creştinii din ţările baltice, Dealul Crucilor e unul dintre monumentele care l-au impresionat pe fostul suveran pontif, papa Ioan Paul al II-lea, care l-a comparat cu Colosseumul. Originile exacte ale Dealului Crucilor nu sunt cunoscute, dar istoricii cred că primele simboluri ale creştinismului ar fi fost aşezate la începutul secolului XIX. De-a lungul timpului, cruci minuscule sau gigantice, statui ale Fecioarei Maria ori rozarii au fost aduse aici de pelerinii catolici. Potrivit obiceiului, fiecare vizitator e rugat să lase acolo un simbol al creştinismului. Se estimeaza că acum ar exista aici mult peste 50.000 de obiecte de cult. Dealul Crucilor e situat in nordul Lituaniei, la 12 km de oraşul Siauliai.

Când să mergi în Lituania?

Nu atât vremea, cât numărul de ore de lumină solară de care ne putem bucura într-o zi desemneaza perioada cea mai bună de vizitare a Lituaniei, aşa că nu alegeţi iarna decât dacă v-aţi propus să exploraţi barurile şi cluburile de noapte, pentru că puţinele orele de lumina naturală nu vă vor permite să studiaţi îndeaproape minunăţiile arhitecturale şi geografice ale ţării. Primăvara şi vara par a pune în valoare cel mai bine Lituania. Totuşi, pe cât se poate evitaţi vârful de sezon, adică lunile iulie şi august, când e aglomeraţie, preţurile sunt mai mari şi creşte şi riscul de furtună. Fiind vorba de o ţară situată în nordul continentului, nu vă aşteptaţi să întâlniţi temperaturi prea ridicate. În toiul verii, la amiază, rareori vor fi mai mult de 22-23 de grade Celsius.

FACTS

Lituania este cea mai mare dintre cele trei ţări baltice, având o suprafaţă de 65.300 kmp, cam cât Oltenia şi Muntenia la un loc. Conform celor mai recente estimări (2012), populaţia statului ar fi de cca. 3,2 milioane locuitori. Un lituanian din şapte locuieşte în Vilnius.

În Lituania nu există munţi. Punctul cu cea mai mare altitudine este Juozapines Kalnas (293,6 m), situat în apropiere de Vilnius. Lituania are peste 700 de râuri şi aproape 3.000 de lacuri. Teritoriul său este acoperit în proporţie de 28% de păduri.

Lituanienii sunt recunoscuţi pentru rezultatele obţinute în ştiinţă. La Vilnius au loc cele mai importante conferinţe internationale de "Teoria probabilităţilor", iar fizicianul Kestutis Pyragas e apreciat de lumea întreagă pentru studiile sale privind controlul haosului.

Lituania va fi una dintre primele ţări care vor dispărea de pe hartă, dacă omenirea nu va găsi o soluţie împotriva încălzirii globale. Peste câteva sute de ani, s-ar putea ca oraşul Vilnius şi castelele medievale să mai existe doar în manualele de istorie...

Sursa: travel.descopera.ro