Vacanta in abis: Turismul subacvatic19-08-2011

În urmă cu câţiva ani, începeau să apară ştiri despre primele hoteluri de lux subacvatice, aflate în construcţie. Poseidon Undersea Resort, de pildă, anunţa că fiecare oaspete va avea la dispoziţie un mic submarin personal, pentru a explora minunile lumii de sub apă. Hotel? Mijloc de transport specializat? Nu cumva se profilează o nouă ramură a turismului?

Ba da - turismul subacvatic pare să fie noua frontieră. Sau, cum o numeşte miliardarul Richard Branson, una dintre figurile faimoase ce şi-au legat numele de această viziune, e "ultima mare provocare pentru om", după ce turismul spaţial a pornit deja pe calea expansiunii.

Încă din 1986, în apele Floridei a luat naştere o mică structură de cazare, în clădirea submersă a unui fost laborator de cercetări geomarine. Există şi în ziua de azi; se numeşte Jules (botezată astfel după numele faimosului Jules Verne, autorul magnificei 20.000 de leghe sub mări, care i-a făcut pe nenumăraţi cititori să viseze la splendorile lumii submarine) şi oferă numai două dormitoare (cu hublouri foarte mari) şi nişte spaţii comune. Se găseşte la 10 metri sub apă şi pentru a ajunge la ea trebuie să ai măcar o minimă experienţă de în scuba diving.

Cei care se încumetă să locuiască sub apă câteva zile sunt răsplătiţi prin experienţa uimitoare de a privi creaturile marine trecând pe lângă fereastra dormitorului, la distanţă de doar câţiva metri. La vremea respectivă, Jules era unic în felul său, dar azi suntem tentaţi să îl vedem drept precursor al unei tendinţe care, treptat, îşi face, loc în universul modern al călătoriilor de plăcere: turismul subacvatic.

Un proiect de acelaşi gen, de mici dimensiuni, a fost realizat de artistul Mikael Genberg pe lacul Mälaren din Suedia: Utter Inn ("Hotelul Vidra") oferă cazare într-o singură cameră (construcţia de culoare bej din partea de jos a structurii) care este scufundată în apele lacului, agăţată sub o căsuţă colorată, în stilul caselor tradiţionale suedeze, ce pluteşte la suprafaţă.

Şi apoi, a venit rândul marilor afacerilor, al marilor întreprinzători, al proiectelor de milioane de dolari.

Cum se vede lumea submarină de la fereastra unui hotel de lux?

Poseidon Undersea Resort, situat în arhipelagul Fiji, urma să fie deschis în 2008, dar se află încă în construcţie. Se anunţă a fi un proiect de lux, un hotel subacvatic de cinci stele, cu câteva zeci de camere şi apartamente somptuoase, restaurant şi bar, aflate sub apă, la 12 m adâncime, într-o lagună, cărora li se adaugă 48 de bungalouri construite la suprafaţă - pe apă şi pe ţărmurile lagunei.

Un sejur de o săptămână, pentru două persoane, în acest loc de răsfăţ ar urma să coste, iniţial, 30.000 de USD, incluzând 4 nopţi într-una dintre luxoasele căsuţe de la suprafaţă şi două nopţi sub apă. În plus, posibilitatea de a te distra cu tot felul de activităţi: golf, scufundări… poţi chiar învăţa să pilotezi un mic submarin personal - şi acela de lux.

Să dăm o tură cu submarinul

Şi, uite aşa, am ajuns şi la celălalt aspect al turismului subacvatic: transportul. Poate că nu oricine ar fi în stare să petreacă un sejur sub apă, să doarmă apăsat de gândul la miile de tone de apă care îl înconjoară, dar cred că s-a găsi mult mai mulţi ispitiţi de perspectiva unei plimbări prin oceanul plin de o viaţă misterioasă, cu greu accesibilă privirii omului obişnuit, ba chiar şi scufundătorilor.

Pasionaţii de scuba diving au văzut ceva mai mult din minunăţiile mării, dar nici ei nu pot pătrunde prea adânc: sunt limitaţi de propria lor fiziologie, de însuşirile corpului uman, care a evoluat pentru a trăi la suprafaţă şi nu e capabil să suporte presiunile exercitate de coloana de apă, la adâncimi mai mari de 10-12 m.

Omul este, în schimb, capabil să construiască vehicule ce pot suporta presiuni mari (şi chiar enorme), vehicule cu ajutorul cărora oceanul poate fi văzut până la adâncimi tot mai mari.

Deşi vehicule submersibile de uz turistic au apărut încă din anii 1980, abia de la sfârşitul anilor 1990 industria cu pricina a început să ia avânt. Tehnologiile actuale permit construirea unor submersibile care nu numai că pot pătrunde, fără probleme, până la câteva sute de metri adâncime, dar oferă şi o vizibilitate excelentă. Locul hublourilor mici din sticlă groasă a fost luat de cupole din materiale speciale, transparente, extrem de rezistente, ce fac din micile submersibile un soi de capsule străvezii prin care priveliştile oceanului pătrund de jur-împrejur.

În videoclipul ce oferă un tur virtual al viitorului Poseidon Undersea Resort poate fi văzut, la un moment dat, un mic submarin cu "tălpi" galbene şi o astfel de cupolă transparentă: este Triton, unul dintre cel mai moderne vehicule de acest gen, potrivit atât pentru explorări în scop ştiinţific, cât şi - acesta e punctul său forte - pentru plimbări, pentru explorarea pur recreaţională a universului ascuns sub ape.

Există mai multe modele, pentru doi sau trei pasageri şi pentru diferite adâncimi maxime: unele ajung până la 300 m adâncime, altele, mai performante, suportă scufundarea până la aproape 1.000 m.
(În caz că vă întrebaţi cât costă un astfel de submarin, aflaţi că preţurile variază, în funcţie de model, între 1.970.000 şi 2.990.000 USD. Da, nu e pentru oricine, deocamdată, dar să fim optimişti: am mai văzut noi tehnologii îngrozitor de scumpe la începuturile lor şi care s-au ieftinit enorm pe parcursul a 10-15 ani).

Magnatul britanic Richard Branson - care va rămâne, fără îndoială, în istorie nu datorită averii sale (că bani are multă lume), ci felului vizionar în care care îşi foloseşte această avere, implicându-se în cele mai îndrăzneţe proiecte tehnologice ale vremii - după ce s-a lansat în epopeea turismului spaţial, s-a avântat acum şi în domeniul plin de promisiuni al turismului subacvatic.

În acest an, Branson a lansat (pentru testare) Virgin Oceanic, un mic vehicul (cu un singur loc) care arată ca un fel de avion submarin, cu carcasa din titan şi fibră de carbon, cu aripi şi o cabină de pilotaj protejată de o cupolă de cuarţ; poate rămâne în imersiune, fără nicio intervenţie exterioară, timp de 24 de ore şi a fost gândit pentru a putea explora adâncimi ameţitoare: 11 km!

Adică, în viziunea lui Sir Richard Branson şi a inginerului britanic Graham Hawkes, proiectantul extraordinarului vehicul, va putea fi utilizat pentru explorarea Gropii Marianelor, cel mai adânc loc al Oceanului Planetar, abisul suprem al Terrei.
 

Sursa: descopera.ro

Schi sau snowboard: care este mai periculos?24-08-2011

Snowboarderii se accidenteaza mai des, iar schiorii mai grav – acesta este rezultatul la care au ajuns cercetatorii americani. Ei au cautat sa puna in balanta pericolele care vin din practicarea celor doua sporturi de iarna. In schimb, o comisie elvetiana vede mari diferente si nu doar in numarul politelor de asigurare platite, dar si in privinta numarului zilelor concediului medical.

Compararea celor doua sporturi de iarna este deja o tema arhicunoscuta si mult prea mult dezbatuta, insa ceea ce este demn de luat in considerare este factorul de risc care se refera la probabilitatea accidentelor. Publicatia engleza „The Guardian” a facut referire la acel studiu american care afirma ca schiul este mult mai periculos decat snowboardul, deoarece multe dintre accidentele de schi se termina in mod tragic. In schimb, in snowboard au loc mult mai multe accidente ca numar, dar ce-i drept, mult mai usoare.

Profesorul Jasper Shealy, de la Rochester Institute of Technology din Statele Unite ale Americii, de 40 ani se ocupa cu studierea si cercetarea accidentelor petrecute in sport. El a ajuns la concluzia ca snowboarderii se accidenteaza in jur de 50-60% mai mult decat schiorii. Drept compensatie, numarul deceselor in snowboard este cu 30% mai mic decat in schi. Cercetarea sa se refera si la cauza care duce spre un accident mortal in schi. Evenimentul nefericit poate fi pricinuita de coliziunea in viteza cu un copac, stalp sau stanca si nu cu un alt schior aflat in miscare. Profesorul Shealy scoate in evidenta importanta pe care au avut-o modernizarea legaturilor. In trecut acestea au provocat numeroase fracturi ale picioarelor.

James Stentiford, snowborder britanic, a declarat pentru „The Guardian” ca „atata timp cat pentru schiori viteza este mai importanta si cine ajunge primul la baza partiei, snowboarderii sunt interesanti de miscari, sarituri si figuri care in realizarea lor, implica o viteza mai mica. Este evident ca si accidentarile sunt mai dese, dar nu atat de grave”.

Nu toti sunt multumiti de rezultatele cercetatorului american. Cat Weakley, editorul sectiunii de schi si snowboard de la publicatia „Daily Mail” este de parere ca niciun sport de iarna nu poate fi catalogata una mai periculoasa decat cealalta. „Totul depinde de cel care il practica, de cunoasterea limitelor propriei persoane, de atentia cuvenita si de dorinta de a iesi in evidenta pe partie...”, a declarat Cat Weakley.

Din baza de date a companiei elvetiane de asigurari, SUVA reiese altceva. Purtatorul de cuvant, Erich Wiederkehr a dat de inteles ca multe depind de comportamentul practicantilor sporturilor de iarna. In schimb, din statisticile firmei, in general cheltuielile accidentelor de schi se ridica la 6300 CHF, iar a snowboarderilor la 3300 CHF. In privinta zilelor de concediu medical, schiorii lipsesc de la munca 22 zile de, iar snowboarderii 13 zile.

Sursa: skimania.ro

Anul 2011, sezonul vacantelor ieftine in statiunile din Egipt 05-08-2011